Când eram doar un copil
Şi ochii îmi lăcrimau.
Mâinile mamei tiptil
Lacrimile îmi ştergeau.
Cu o mână îmi mângâia faţa,
Cu cealaltă mă îmbrăţişa
Şi ca roua dimineaţa,
Din durere îmi lua.
Nimic nu-i mai scump pe lume,
Decât mâinile ce te-au crescut,
Cu dragoste şi iubire,
Ca om mare să ajungi.
Când floarea se ofileşte,
Nu uita ca să-i săruţi.
Mâna care te iubeşte
Şi în braţe te-a ţinut!
Lasă un comentariu