BUNĂ DIMINEAŢA,OAMENI DRAGI!

BUNĂ DIMINEAŢA ,OAMENI DRAGI!

Ziua de luni a sosit a sosit cu o lumină aparte,fiind o zi de sărbătoare, să ne spună să fim oameni, să imprăştiem în jurul nostru doar lumina iubirii!Să ne privim pe noi şi pe cei de lângă noi, lăsând bunătatea să curgă, din sufletele noastre.. pentru cei care au nevoie de ea.Un om ,nu poate fi mai bun sau mai rău decât vrea el să fie şi e păcat că oamenii nu se gândesc prima dată la Sfânta Biblie ..inainte de a face rele!In viaţă toţi greşim, dar mai bine să faci un lucru ,chiar mai puţin reuşit ,decât să fii nepăsător!
La mulţi ani!,celor ce-ţi serbează ziua de nume, PETRU ŞI PAVEL, cu multă sănătate şi numai bucurii!
Zi , frumoasă şi senină, să aveţi, fără nori în suflet, iar drumul vieţii să vă fie , mereu, lin, iar dacă apar şi aspirităţi, să aveţi putere să le neteziţi!
O zi şi o săptămână..binecuvântată!
Cu respect şi consideraţie,Valy Grădinariu PLugar

INIMĂ..RECE!

Oricât de frumoase ar fi mesajele de dragoste,trimise persoanei pe care o placi, pentru persoana respectivă sunt ,doar …cuvinte ,reci, la fel ca şi inima ei..pentru tine!
Valy Grădinariu Plugar

SPERANŢĂ ŞI IUBIRE

Nu vreau, nu pot trăi fără iubire.
Când viaţa, grea, în chinga ei mă strânge.
Îmi doresc un strop de fericire.
Că prea mult am plâns,cu lacrimi de sânge.

Când viaţa e pustie şi fără un ţel.
Şi disperarea ,adânc, mă cuprinde.
Ce mult îmi doresc, că nu am de fel.
Numai iubirea, când sufletul îmi plânge!

De în abis, viaţa mă aruncă.
Şi scară de-a ieşi, nu s-a construit.
Voi face ,din speranţă,scara cea mai lungă,
În care iubirea, din nou, mă va găsi!

Şi dacă un demon,va vorbi cu mine,
Spunându-mi că speranţa a murit.
Îi voi arăta pământul,ce Dumnezeu îl ţine
Cu iubire,aşa cum mi-am dorit!

EL îmi aude glasul şi inima-mi ascultă.
Şi vede că-n suflet doar iubire port.
Îmi trimite lumina,ce curge ca o undă,
Şi-mi arată că viaţa, mereu e cu rost!

Dacă sentimentele tale vreodată nu înţelegi.
Cum vei înţelege lumea,care te înconjoară?!
Pe drumul ,vechi sau nou, pe care păşeşti,
Crede că iubirea şi speranţa, în veci nu o să moară!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,29 IUNIE,2015

LACRIMILE UNUI TRANDAFIR

Un om se plimba prin grădina ,sa ,de flori.Vorbea cu fiecare,le mângâie,iar ele îşi deschideau petalele şi mai tare,strălucind de frumuseţe şi parcă,mai frumos înfloreau.
Mai încolo vede un trandafir, aproape ofilit.
-De ce te-ai ofelit?Doar te-am udat zilnic!,îi zice ,omul.
-M-ai udat zilnic,dar din obligaţie,nu cu iubire;nu m-ai mângâiat niciodată,cum faci cu celelalte flori,mă uzi ,cu indiferenţă, numai pentru plăcerea ta şi nu te gândeşti că şi eu am nevoie de iubire.
Surprins de reacţia trandafirului,în sinea lui îi dă dreptate,dar din orgoliu, nu recunoaşte ,şi-i spune:
-Pentru tine e uşor să te protejezi singur,doar ai spini,celelalte flori..au nevoie de mine.
-Am spini,dar şi cei mai tari….spini, se tocesc când viaţa nu-i tratează cu iubire!Tot ce mişcă în lumea asta este ..iubirea,pentru că este..Dumnezeu!
-Oricum,nu-mi pasă ,mult ,de tine,pentru că eşti bătrân…s-a dus timpul tău,pe când celelalte flori..strălucesc de frumuseţe!
-Oricât de bătrân aş fi, nu-mi voi pierde niciodată frumuseţea,pentru că …parfumul meu răsare în inimile celor care-l doresc ,cu adevărat!
Încurcat de răspunsul trandafirului,nu apucă să-i răspundă,căci trandafirul mai spune:
-Când simţi frumuseţile vieţii cu inima,iar sufletul se încarcă cu ..parfumul iubirii,niciodată cineva nu va muri, cu adevărat;va trăi ,veşnic,în seminţele pe care le-a semănat,din care cresc roade cu rădăcini puternice!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR

INELUL IUBIRII

Un om găseşte un inel,iar când îl ia în mână, simte o tresărire puternică în ..suflet,de parcă inelul era fermecat.Încearcă să-l să-l arunce,dar inelul ,părea, că se lipise de mâna lui ,ca un scai.Surprins,se uita la inel,puţin speriat, când deodată aude,în spatele său, pe cineva râzând.Se întoarce şi vede un bătrân,care rădea.
-Degeaba încerci să dai inelul jos,acela e …destinul tău,pentru că acest inel este inelul…iubirii, iar persoana care l-a „pierdut”, de fapt l-a lăsat intenţionat ca să-l găseşti,tu, în destinul iubirii.
-Ce iubire, bătrâne?Eu am inima moartă iar sufletul pustiu;la toată iubirea pe care am oferit-o oamenilor , din viaţa mea, n-am primit decât dezamăgiri, trădări,ură şi răni.M-a durut şi mă doare ,încă, aşa de tare încât n-am să mai ofer iubire, la nimeni.niciodată.
-Adevărat, zice bătrânul,inima trădează, dar tot inima oferă iubire,iar sufletul se umple cu ce-i dictează..ea!Dar oamenii care s-au născut cu inima plină de iubire, indiferent în câte bucăţi  a fost ruptă, o parte va fi, veşnic,plină de iubire.Aruncă inelul…ai văzut că nu poţi,nu ai cum e destinul tău,hotărât de cer,dar tu alegi calea pe care păşeşti.
-Şi ce crezi, că ar trebui să fac?
-Când oamenii primesc şansa de a fi îmbrăcaţi în …iubire,să nu o rateze pentru nimic în lume, pentru că va fi cea mai mare bogăţie a lor!
Priveşte omul inelul,când ridică privirea să mai întrebe ceva, bătrânul dispăruse!Într-un final realizează că cel care-i vorbise nu putea fi decât decât Dumnezeu ,sau unul din îngerii săi!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,28 IUNIE 2015

NUMAI DUMNEZEU

În fiecare adiere de vânt.
E scris un cuvânt.
De când Isus s-a născut,
Iubire a adus.

Timpul ca o apă curge.
Un izvor neîncetat.
Viaţa omului se scurge,
În durere şi păcat.

Pe cerul ce-i plin de stele.
Scrie,Doamne, încă un nume.
Să ne-ajuţi în clipe grele.
S-aduci zâmbetul în lume!

Multe drumuri construim,
Din gânduri,când facem vise.
Şi prin ele suferim,
C-am ales drumuri greşite!

Luminează a noastră minte.
Drumul să-l avem uşor.
Din durere ,a noastre vise,
Fă-le,Doamne,viitor!

Iartă orgoliul şi trufia.
Ce în suflet le purtăm.
Dă-ne,Doamne,omenia,
Pe pământ, să ne ajutăm!

Timpul de aici e scurt.
În viaţă ne dai de toate.
Dar în cerul tău,Isus.
E viaţă fără de moarte.

La tentaţii şi la rău,
Ajută să facem faţă.
S-ajungem în raiul tău.
Că e judecată dreaptă!

Lumina pe noi coboară.
Pace-n suflet ,să ne dea.
De iubire, în a mea ţară,
Fericit, să plec din ea

În raiul frumos şi Sfânt
Unde-i alb ,imaculat.
Să plătesc,dar pe pământ,
Pentru suflet întinat.

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,28 IUNIE,2015

DISTANŢE ÎNTRE APROAPE ŞI APROAPE ÎNTRE…DISTANŢE!

Sunt oameni care se iubesc indiferent cât de mare e distanţa ,dintre ei.Sunt distanţe aşa de mari,între doi oameni care stau alături,încât iubirea se uită;atunci incercăm să reînviem amintirile din trecut pentru a fi din nou…aproape ,când de fapt, târziu ,realizezi că eşti singur în a te lupta cu ceva ce n-a strălucit , niciodată şi mai rău…cu morile de vânt!
Te întrebi dacă merită..sau altfel spus:ne poate lua vreodată, cineva, visele şi speranţa?
Valy Grădinariu Plugar

O BĂTRÂNĂ ŢESE VISE

Din furcă caier torcea.
O bătrână de la ţară.
Printre gânduri rătăcea.
La cei dragi, plecaţi afară.

Părul alb, neaua întinsă,
Troienea pe chipul ei.
Avea inima aprinsă,
Ce ardea în mii scântei.

Cu ochii blânzi şi frumoşi.
Privea ,mult,zarea albastră.
Şi scapă fusul pe jos,
Deşirat pân’ la fereastră!

Se apleacă, strânge firul,
Simte ,multe, lacrimi în ochi.
Doamne,potoleşte-mi chinul,
De copii şi de nepoţi!

Nu-i nimeni să îmi alinte,
Dorul ce din greu îl duc.
Ţes din caier numai vise,
Drumul către voi e lung!

Mi-am făcut din lacrimi casă.
În suflet, oceanu-i plin.
Noaptea dorul nu mă lasă,
Şi din inimă,suspin!

Din negură şi uitare,
Vă aştept acasă pe toţi.
Iubirea, ce moarte n-are,
Pentru voi, fii şi nepoţi!

Bate un copil la poartă,
Şi scapă ,iar, fusul pe  jos.
Nu-l ridică,ci aleargă,
În suflet cu vis frumos!

Când îl vede,îi zâmbeşte,
Dar un zâmbet,foarte  trist.
Poarta iar o ocoleşte,
Că visul nu-i împlinit!

Toarce caierul de lână,
Şi priveşte aşteptând.
Ca în casă să îi vină,
Copiii ,pe rând, pe rând!

La al ei zbucium intern,
Luminează-n miez de noapte,
Numai luna de pe cer,
Că cei dragi, sunt prea departe!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,26 IUNIE,2015

ZÂMBETUL TĂU,INOCENT!

Când îmi zâmbeşti cu cel mai frumos zâmbet…inocent, de copil,îmi dau seama că am totul şi devin puternic ,ca să pot înfrunta valurile….vieţii!
Valy Grădinariu Plugar

DEVII PUTERNIC DACĂ REUŞEŞTI SĂ TE RIDICI,CÂND EŞTI CĂZUT!

De foarte multe ori viaţa dă cu noi de.. pământ, când ne aşteptăm mai puţin.Asta nu înseamnă că eşti slab.,dacă nu ai voinţă să te ridici,da,dar în momentul în care te-ai ridicat, de foarte multe ori ,singur,vei fi puternic pentru următoarele căzături;nu se spune degeaba că ce nu te omoară, te întăreşte!
Şi să nu uităm niciodată că prima dată trebuie să te bazezi, pe tine, însuţi,apoi pe alţii, pentru că promisiunile, prin vorbe, se schimbă în fiecare clipă a zilei…a vieţii,iar faptele devin…inexistente!
Valy Grădinariu Plugar