ŢI-AM ADUS FLORI LA PRIMA ÎNTÂLNIRE

Sunt o fereastră doar pentru tine deschisă,
Lumina spre care zboară al tău vis.
Marea albastră,marea nesfîrşită,
Dragostea ce curge prin spaţiu şi timp.

Ţi-am adus flori la prima întâlnire.
Strop de poezie,în inimă curgând.
Pluteam pe valuri, o dulce pieire,
Când ţi-am sărutat gura ,de tine flămând.

Tu eşti vântul ce inima-mi răcoreşte
Şi care arde cu numele tău.
Steaua ce pe cer frumos străluceşte
Şi stropii de rouă din sufletul meu.

Iubesc marea,dar marea dorinţei
Este chipul tău,în florile de mai.
Scutul dragostei şi al credinţei,
Murmur de izvor,în raiul ce mi-l dai.

MÂINILE MAMEI

Când eram doar un copil
Şi ochii îmi lăcrimau.
Mâinile mamei tiptil
Lacrimile îmi ştergeau.

Cu o mână îmi mângâia faţa,
Cu cealaltă mă îmbrăţişa
Şi ca roua dimineaţa,
Din durere îmi lua.

Nimic nu-i mai scump pe lume,
Decât mâinile ce te-au crescut,
Cu dragoste şi iubire,
Ca om mare să ajungi.

Când floarea se ofileşte,
Nu uita ca să-i săruţi.
Mâna care te iubeşte
Şi în braţe te-a ţinut!

AM PLANTAT UN COPAC ÎN PLOAIE

De fiecare dată când afară plouă,
De tine,cu dor, îmi amintesc.
Timpul a trecut , ca stropii de rouă
Şi la tine, mereu, mă gândesc.

Am plantat un copac în ploaie,
Când eram ,amândoi, copii.
Şi când vântul crengile îndoaie,
Vijelia lui îmi spune c-ai să vii.

Când adie vântul, frunzele-mi şoptesc,
Cu dor şi cu tristeţe,un fermecător nume.
Amintindu-mi că încă te iubesc,
Fiind rostul meu,în această lume.

Zilele ploaioase,rămase-n amintire,
Focul nu mi-l poate sting.
Iar copacul, cu ramuri, adie
Iubirea noastră pe acest pământ.

HRISTOS A INVIAT!

De pe crucea înălţată,
Sîngele încet s-a scurs.
El spune, întruna,Tată
Iartă-i, apoi vocea i s-a stins.

Din senin,cutremur mare,
Aduce noaptea în zi.
Cînd şi soarele dispare,
Că pe cruce se jertfi.

Dumnezeu plânge în noapte,
După ce Fiul şi-a dat,
Să ia a lumii păcate,
Cu trupul însângerat!

Dar moartea cea nemiloasă
Doar trei zile a durat,
Când e învinsă de viaţă,
Căci Hristos înviat.

TE IUBESC

Mă priveşti şi iar mă întrebi,
Câtă dragoste îţi port.
Sufletul, pe câmpuri verzi,
Zboară astăzi cu un rost!

Te iubesc, că eşti cu mine.
Te iubesc, pentru că-mi zâmbeşti.
Eşti ocean de fericire,
Zâna mea de prin poveşti.

Te iubesc, căci fără tine,
Voi fi veşnic călător.
Rătăcit în astă lume,
Sunt salvat de-al tău dor.

Te iubesc, că ochii tăi,
Plâng cu lacrimile mele.
Un ocean ce-mi dă văpăi
Şi lumină de la stele.

Tu mă faci ca să zâmbesc.
Dîndu-mi flori de primăvară.
Eşti fata ce o doresc,
M-am născut a doua oară!

CE DOR MI-E DE TINE!

În dorul meu către tine,
Chiar şi pietrele suspin!
Lumea mea,doar pentru mine,
E surâsul tău divin!

O dragoste neîngrădită,
Ce pe mine m-a robit.
Am lăsat-o fericită,
Pe pământ,cum şi-a dorit!

Un zâmbet pus la picioare,
Sufletul în flori lăsat!
Astăzi inima mă doare,
Căci prea iute ai plecat.

Vise puse în lumină,
Umbrite de ochii tăi!
N-am ştiu că o să vină
Râu de lacrimi în ai mei!

O durere care curge
Ca un izvor nesecat,
Poza ta, de pe o cruce,
Şi un zâmbet,au rămas!

Îţi port dor în veşnicie,
Cât voi fi pe acest pământ!
Iar când vântul, lin, adie,
Flori vor creşte pe mormânt!