AROGANTA!

>O fată de om bogat,
Bolnavă din dragoste,
 Şofer şi-a angajat,
Însă a dat de-o pacoste.

Cât era ziua de lungă
Ea întruna îl certa,
El voia doar vorbă bună
Şi pe ea o enerva.

Era un băiat deştept,
Lucruri bune o învăţa,
Pentru ea, doar repetent,
Când mereu o corecta.

Nu păreau stăpân şi slugă,
Că oriunde se certau,
Cât era ziua de lungă,
Ci părea că se iubeau.

Ea-i corecta temperamentul,
El mereu o sfătuia,
Dar îl pişca şi  curentul
Când prea mult o cicălea.

Fiind fată de bani gata
Aroganţa îşi afişa.
Pe ea i se  pune pata
Şi din maşină o scotea.

 Fata urlă de furie!
El îşi vedea doar de drum,
După care-n duioşie
Îi aduce flori de prun.

Fata florile le rupe
Şi apoi iese în şosea.
Când un şofer nu o vede
Şi moartea dulce-i zâmbea.

Băiatul ,ca într-o carte,
Se aruncă-n faţa ei.
Pe ea o dădea deoparte
Şi maşina-l atinsei.

Fata, cu lacrimi amare,
Se apleacă asupra lui,
Dar simte a lui răsuflare
În adâncul sufletului.

Îl sărută ca o nebună
Şi strigă la şofer
Să îl urce în maşină,
Căci ea va pleca cu el.

Băiatul ce-şi revenise,
Fusese un pic atins.
Cu dragoste o privise
Când pe jos era întins.

Se ridică în picioare
Şi-i sărută ochii plânşi.
Iar cu raze de la soare,
Îi spune cu glas şoptit:

 -Eşti comoara vieţii mele,
Ce-ai făcut culorile vii!
Pentru tine-mi dau şi viaţa,
Doar lângă tine să mă ţii.

Ea, năucă de-a lui vorbe,
Îl srânge-n braţe, pătimaş.
Cu inima uşor îl soarbe,
Căci ştia că-i este em>naş.

-Nu ştiu  multe despre tine,
Dar la orice m-ai ajutat.
Ai fost mereu lângă mine
Şi tot tu m-ai învăţat,

Că ,astăzi, nimeni nu poate
Să-mi  ia, din nou, zâmbetul,
Ce l-ai adus de departe,
Când îmi plângea sufletul.

Întâlnirea ne-a  fost soarta ,
Visele scrise în cer.
Zeii ce au deschis poarta
Dragostei  care-i sincer.

 Pe  drumul vieţii rulant,
O poveste s-a mai scris.
Acel zâmbet arogant
De dragoste a fost învins.
Din volumul 5 de poezii
VIAŢĂ SCHIMBĂTOARE,dat la publicat

–>

ÎNCHID OCHII PENTRU O CLIPĂ

Închid ochii pentru o clipă,
Să te văd,frumos miraj.
Lacrima ,curată,sfântă
Ce spală al meu obraz.

Izvorâtă din iubire,
Din tot ce e frumos şi bun,
Te simt iar,tu fericire,
Cum renaşti din vechiul scrum.

Din tot ce leagă pământul,
Chiar în lanţuri ruginii,
Ne speli cu ploaia şi vântul,
Dar ne dai şi verzi câmpii.

Eşti frumoasă,fericire!
Doar cu mintea te privesc.
Flori în noapte,în strălucire,
Despre tine povestesc.

 Mai închid ochii o dată.
Ascult şoapte de-amor.
O iubire-aprofundată,
Inimă plină de dor.

Nu mă tem de moartea cruntă!
Nu mă tem de ochi închişi.
Ci mă tem de părăsire,
Nu cumva să nu exişti!

 Îi spun vântului,nostalgic,
Că de mult eu te-am curtat,
Ochii tăi,ţinutul magic,
În mireasă îmbrăcat.

Îmi caut din greu norocul,
Fericit că tu exişti.
Îmi îmbrăţişez sorocul
 Nu mai sunt oamenii trişti.

Ape învolburate-n cale,
Trădări ce iubirea sting.
Revărsările-n  oceane,
Sunt drumuri către splendid!
Din volumul 5 de poezii
VIAŢĂ SCHIMBĂTOARE,dat la publicat

<

MAREA DIN OCHII TĂI ADÂNCI

Privind în ochii tăi adânci
Mi-am dat seama că nu minţi.
Viaţa m-a făcut să îţi zâmbesc,
Ţie,un înger ceresc.

Zâmbetul tău,întotdeauna-l cred.
Niciodată,n-am să mă rătăcesc.
Gelozia nu va fi obsesie,
Ca să-ţi fac mereu  impresie.

N-am teamă , să te pierd  odată.
Încrederea  e lucrul cel mai sfânt.
În viaţa mea, cea tumultoasă,
Îmi eşti averea pe acest pământ.

Sunt fericit că nu am ratat clipa
Ca inima în palmă să îţi prind.
Să nu fie dragostea risipa
Şi regrete care mă ucid.

Dacă momentele  cu tine,
Într-o zi vor dispărea.
N-am să regret ,deşi-s ruine,
Rămâi în veci iubirea mea.

Ochii tăi cei fascinanţi
Mi-au făcut inima să bată.
Şi să rostesc ,cu ei luminaţi,
Te iubesc,frumoasă fată!
Din viitorul
Volum 5 Poezii

<>

VÂNZĂTORII DE ILUZII
 
Spune o vorbă românească
Bate fierul cât e cald,
Ca uşor să se topească,
Şi din el să faci smarald.
 
Însă sunt  numai iluzii
Vorbele ce le asculţi,
Că oricine mută munţii
Şi săraci,şi cei avuţi.
 
Când muntele se rostogoleşte,
Se deschide un nou drum,
Dar ironic îţi zâmbeşte
 Iluzii în nou parfum.
 
Prins în zâmbet fermecat
Sau în ochi de adânc ocean,
Nu vezi că te-ai înecat
În iluzii an şi an.
 
 Vânzători de iluzii
Îţi fac visele frumoase,
Dar  în  reale  concluzii,
De vânturi sunt spulberate.
 
Cel mai dureros în viaţă
E să te hrăneşti cu ele,
Însă când păşeşti pe aţă,
Îţi dai seama că sunt rele.
 
Pentru iluziile tale
 Şi către sfinti te întorci.
Peste tot vezi doar cristale,
Dar eşti înghiţit de porci.
 
Cei ce vând realităţi false
Distrug tot pe al lor drum.
Drumul de rahat miroase
Şi mintea-i făcută scrum.
 
Mintea să n-o ţii închisă
Când inima razna o ia.
Potoleşte-o când e-ntinsă
Şi iluzii nu vedea.
 
Lasă-ţi picioarele tale
Să calce doar apăsat.
Ca să vezi vorbele goale,
Suflete de rău pătat’.
Din viitorul 
   Volum 5 Poezii

UITAŢI DE PĂRINŢI!
 
Dintr-o casă de pe deal,
Un bătrân,plin de zbucium,
Sare peste un canal
 Şi o lua încet pe drum.
 
Gârbovit de anii grei,
Bătrâneţea tristă-şi duce,
Cu gândul la nepoţei,
Să le cumpere hăinuţe.
 
Toamna,pe nepusă masă,
I-a găsit goi şi desculţi.
Lăsaţi de părinţi la vatră,
Plecaţi în lume ca mulţi.
 
Prin lume ,greu,rătăcind,
Au uitat de puii lor.
Doar bunicul,suferind,
Le e azi de ajutor.
 
Moşu se-aşează pe-o bancă
 Şi o ţigară-şi aprinde.
Oftând cât zarea de largă,
Ţigara ,rapid,o stinge.
 
Intră ,încet, în magazin,
Nu-şi schimbă expresia,
Şi cumpără un festin,
Căci a luat doar pensia.
 
Se întoarce moşu’ acasă
Şi-i îmbrăţişează blând.
Apoi îi pune la masă,
Rugându-l pe bunul Sfânt,
 
Să îl ţină sănătos,
Ca să-i vadă mari odată.
Ştie că e păcătos,
Dar, pentru ei, e lumea toată!
 
În sufletul lui curat,
Mai speră că fiul lui
De copii nu a uitat,
Nici de mâna tatălui!
Din viitorul 
  Volum 5 Poezii

• Fără categorie
• Uncategorized