SUB UMBRELĂ,EU TE-AM SĂRUTAT!

Stropii de ploaie mângâiau pământul,
Pe care călcau pașii tăi frumoși.
Sufletul îmi era stăpânit de gândul
Să-ți vadă ochii tăi duioși.

Prin picături de ploaie, de iubire,
Sub umbrelă,eu te-am sărutat.
Am lăsat a noastră fericire,
Ca stropii de ploaie,mereu să fie dans!

De atunci,în zilele cu ploaie,
Las picături în sufletul meu.
Din dragostea dulce și vioaie
Ce curge din sufletul tău!

Plină de mister este dragostea,
Dar sublim e al tău sărut.
Pe care mi l-ai dat odată cu ploaia,
În nectar de flori,cu aur poleit!

TE PIERZI ÎN ZAREA INFINITĂ

Te pierzi în zarea infinită,
Chipul tău e dus de vânt.
Inima mi-o lași rănită,
Din ochi lacrime curgând.

Cu cat depărtarea e mai mare,
Cu atât dorul e mai greu.
Însă, te aștept cu nerăbdare,
Căci ești în sufletul meu.

Dacă nu vii azi și mâine e o zi
Când ud cu lacrimi zarea infinită.
Strig lumii ,fie ce o fi,
De dor, am inima rănită.

Tu curgi ca apa de izvor,
Nestiind că în urmă ai lăsat
Un suflet mistuit de dor
Și chipul tău în inimă pictat.

Sub vântul primăverii renăscute
Când ghiocei,de sub zăpadă, au răsărit,
Îți spun ,din nou,două cuvinte:
Te iubesc și mereu eu te-am iubit!