AM PLANTAT UN COPAC ÎN PLOAIE

De fiecare dată când afară plouă,
De tine,cu dor, îmi amintesc.
Timpul a trecut , ca stropii de rouă
Şi la tine, mereu, mă gândesc.

Am plantat un copac în ploaie,
Când eram ,amândoi, copii.
Şi când vântul crengile îndoaie,
Vijelia lui îmi spune c-ai să vii.

Când adie vântul, frunzele-mi şoptesc,
Cu dor şi cu tristeţe,un fermecător nume.
Amintindu-mi că încă te iubesc,
Fiind rostul meu,în această lume.

Zilele ploaioase,rămase-n amintire,
Focul nu mi-l poate sting.
Iar copacul, cu ramuri, adie
Iubirea noastră pe acest pământ.