Viaţa este cu un rost,
Fie ploaie sau prin soare.
Nu privi la ce a fost,
Că zilnic e altă culoare!
Doar un suflet este omul,
Încărcat cu rău sau bun.
Înfloreşte iarăşi pomul,
Chiar dacă-i capăt de drum!
Tu ierţi mereu din iubire.
Însă ei nu s-au schimbat.
Şi când le dai fericire,
Numai lacrime ţi-au dat!
Nu prind şansa de schimbare,
Ce o dai,când eşti rănit!
Ai sperat şi încă te doare,
Din greşeli nu s-au oprit.
Prea rapid anii s-au dus.
Te-au rănit ca altădată!
Când au ajuns la apus,
Regretă,c-a fost odată.
Se întorc, poarta încuiată
Îi întoarce azi din drum.
Inima rănită, odată,
Şi-a găsit un alt loc bun!
Lasă un comentariu