VÂNZĂTORII DE ILUZII
 
Spune o vorbă românească
Bate fierul cât e cald,
Ca uşor să se topească,
Şi din el să faci smarald.
 
Însă sunt  numai iluzii
Vorbele ce le asculţi,
Că oricine mută munţii
Şi săraci,şi cei avuţi.
 
Când muntele se rostogoleşte,
Se deschide un nou drum,
Dar ironic îţi zâmbeşte
 Iluzii în nou parfum.
 
Prins în zâmbet fermecat
Sau în ochi de adânc ocean,
Nu vezi că te-ai înecat
În iluzii an şi an.
 
 Vânzători de iluzii
Îţi fac visele frumoase,
Dar  în  reale  concluzii,
De vânturi sunt spulberate.
 
Cel mai dureros în viaţă
E să te hrăneşti cu ele,
Însă când păşeşti pe aţă,
Îţi dai seama că sunt rele.
 
Pentru iluziile tale
 Şi către sfinti te întorci.
Peste tot vezi doar cristale,
Dar eşti înghiţit de porci.
 
Cei ce vând realităţi false
Distrug tot pe al lor drum.
Drumul de rahat miroase
Şi mintea-i făcută scrum.
 
Mintea să n-o ţii închisă
Când inima razna o ia.
Potoleşte-o când e-ntinsă
Şi iluzii nu vedea.
 
Lasă-ţi picioarele tale
Să calce doar apăsat.
Ca să vezi vorbele goale,
Suflete de rău pătat’.
Din viitorul 
   Volum 5 Poezii