UITAŢI DE PĂRINŢI!
 
Dintr-o casă de pe deal,
Un bătrân,plin de zbucium,
Sare peste un canal
 Şi o lua încet pe drum.
 
Gârbovit de anii grei,
Bătrâneţea tristă-şi duce,
Cu gândul la nepoţei,
Să le cumpere hăinuţe.
 
Toamna,pe nepusă masă,
I-a găsit goi şi desculţi.
Lăsaţi de părinţi la vatră,
Plecaţi în lume ca mulţi.
 
Prin lume ,greu,rătăcind,
Au uitat de puii lor.
Doar bunicul,suferind,
Le e azi de ajutor.
 
Moşu se-aşează pe-o bancă
 Şi o ţigară-şi aprinde.
Oftând cât zarea de largă,
Ţigara ,rapid,o stinge.
 
Intră ,încet, în magazin,
Nu-şi schimbă expresia,
Şi cumpără un festin,
Căci a luat doar pensia.
 
Se întoarce moşu’ acasă
Şi-i îmbrăţişează blând.
Apoi îi pune la masă,
Rugându-l pe bunul Sfânt,
 
Să îl ţină sănătos,
Ca să-i vadă mari odată.
Ştie că e păcătos,
Dar, pentru ei, e lumea toată!
 
În sufletul lui curat,
Mai speră că fiul lui
De copii nu a uitat,
Nici de mâna tatălui!
Din viitorul 
  Volum 5 Poezii

• Fără categorie
• Uncategorized