ÎMI SPUNE MAMA, ÎNTR-O ZI!

Supărat eram pe viaţă,
Iarăşi, într-o bună zi.
Lacrima-n stătea să cadă
Şi măicuţa mă privi.

-Măi copile, spune mama,
Ştii că ai un rost pe lume.
Fii atent şi ţine seama,
Viaţa-i cu rele şi bune!

Dacă un vânt te loveşte
Şi te-aruncă la pământ,
Un moment stai şi priveşte
Câte rele în lume sunt.

Oameni care mor de foame,
Mutilaţi, săraci şi goi,
Unii fără de picioare,
Iar alţii, doar în noroi!

De ai lacrime pe faţă,
Cu un zâmbet să le ştergi.
Nu uita ,pe drumu-n viaţă,
Ca în Dumnezeu să crezi!

Plânge cerul de durere,
Când priveşte spre pământ.
Dacă speranţa îţi piere,
În durere stai zăcând.

Spre lumină doar să mergi.
Cerul nu cade pe tine.
Eu sunt umbra ce n-o pierzi,
Atât cât viaţa mă ţine!