Un om găseşte un inel,iar când îl ia în mână, simte o tresărire puternică în ..suflet,de parcă inelul era fermecat.Încearcă să-l să-l arunce,dar inelul ,părea, că se lipise de mâna lui ,ca un scai.Surprins,se uita la inel,puţin speriat, când deodată aude,în spatele său, pe cineva râzând.Se întoarce şi vede un bătrân,care rădea.
-Degeaba încerci să dai inelul jos,acela e …destinul tău,pentru că acest inel este inelul…iubirii, iar persoana care l-a „pierdut”, de fapt l-a lăsat intenţionat ca să-l găseşti,tu, în destinul iubirii.
-Ce iubire, bătrâne?Eu am inima moartă iar sufletul pustiu;la toată iubirea pe care am oferit-o oamenilor , din viaţa mea, n-am primit decât dezamăgiri, trădări,ură şi răni.M-a durut şi mă doare ,încă, aşa de tare încât n-am să mai ofer iubire, la nimeni.niciodată.
-Adevărat, zice bătrânul,inima trădează, dar tot inima oferă iubire,iar sufletul se umple cu ce-i dictează..ea!Dar oamenii care s-au născut cu inima plină de iubire, indiferent în câte bucăţi  a 16674_375303915900023_1030328285_nfost ruptă, o parte va fi, veşnic,plină de iubire.Aruncă inelul…ai văzut că nu poţi,nu ai cum e destinul tău,hotărât de cer,dar tu alegi calea pe care păşeşti.
-Şi ce crezi, că ar trebui să fac?
-Când oamenii primesc şansa de a fi îmbrăcaţi în …iubire,să nu o rateze pentru nimic în lume, pentru că va fi cea mai mare bogăţie a lor!
Priveşte omul inelul,când ridică privirea să mai întrebe ceva, bătrânul dispăruse!Într-un final realizează că cel care-i vorbise nu putea fi decât decât Dumnezeu ,sau unul din îngerii săi!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,28 IUNIE 2015

Anunțuri