Nu vreau, nu pot trăi fără iubire.
Când viaţa, grea, în chinga ei mă strânge.
Îmi doresc un strop de fericire.
Că prea mult am plâns,cu lacrimi de sânge.

Când viaţa e pustie şi fără un ţel.
Şi disperarea ,adânc, mă cuprinde.
Ce mult îmi doresc, că nu am de fel.
Numai iubirea, când sufletul îmi plânge!

De în abis, viaţa mă aruncă.
Şi scară de-a ieşi, nu s-a construit.
Voi face ,din speranţă,scara cea mai lungă,
În care iubirea, din nou, mă va găsi!

Şi dacă un demon,va vorbi cu mine,
Spunându-mi că speranţa a murit.
Îi voi arăta pământul,ce Dumnezeu îl ţine
Cu iubire,aşa cum mi-am dorit!

EL îmi aude glasul şi inima-mi ascultă.
Şi vede că-n suflet doar iubire port.
Îmi trimite lumina,ce curge ca o undă,
Şi-mi arată că viaţa, mereu e cu rost!

Dacă sentimentele tale vreodată nu înţelegi.
Cum vei înţelege lumea,care te înconjoară?!
Pe drumul ,vechi sau nou, pe care păşeşti,
Crede că iubirea şi speranţa, în veci nu o să moară!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,29 IUNIE,2015holy spirit

Anunțuri