Un om se plimba prin grădina ,sa ,de flori.Vorbea cu fiecare,le mângâie,iar ele îşi deschideau petalele şi mai tare,strălucind de frumuseţe şi parcă,mai frumos înfloreau.
Mai încolo vede un trandafir, aproape ofilit.
-De ce te-ai ofelit?Doar te-am udat zilnic!,îi zice ,omul.
-M-ai udat zilnic,dar din obligaţie,nu cu iubire;nu m-ai mângâiat niciodată,cum faci cu celelalte flori,mă uzi ,cu indiferenţă, numai pentru plăcerea ta şi nu te gândeşti că şi eu am nevoie de iubire.
Surprins de reacţia trandafirului,în sinea lui îi dă dreptate,dar din orgoliu, nu recunoaşte ,şi-i spune:
-Pentru tine e uşor să te protejezi singur,doar ai spini,celelalte flori..au nevoie de mine.
-Am spini,dar şi cei mai tari….spini, se tocesc când viaţa nu-i tratează cu iubire!Tot ce mişcă în lumea asta este ..iubirea,pentru că este..Dumnezeu!
-Oricum,nu-mi pasă ,mult ,de tine,pentru că eşti bătrân…s-a dus timpul tău,pe când celelalte flori..strălucesc de frumuseţe!
-Oricât de bătrân aş fi, nu-mi voi pierde niciodată frumuseţea,pentru că …parfumul meu răsare în inimile celor care-l doresc ,Buchet de trandafiri rosii - floare si bobocicu adevărat!
Încurcat de răspunsul trandafirului,nu apucă să-i răspundă,căci trandafirul mai spune:
-Când simţi frumuseţile vieţii cu inima,iar sufletul se încarcă cu ..parfumul iubirii,niciodată cineva nu va muri, cu adevărat;va trăi ,veşnic,în seminţele pe care le-a semănat,din care cresc roade cu rădăcini puternice!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR

Anunțuri