bride-454144_960_720Namir,fericit că o vede,aleargă înaintea ei şi o îmbrăţişează,fără să scoată un cuvânt, dar plângând în hohote,iar limbajul ochilor spunea cât milioane de cuvinte,iar lacrimile din ochi nu i se mai opreau.
Sara, surprinsă,îl sărută cu ploaia din ochi lui,iar mireasma florilor de primăvară întra în sufletul ei,arătându-i că speranţa iubirii,care transformă piatra în aur,nu moare nicodată, indiferent cum te loveşte furtuna.
-Nu vreau să mai dispari niciodată de lângă mine,căci te voi căuta în lumea mare şi pe unde rătăceşti, inima mea te va găsi .A fost disperare şi tortură,ceva mai dur decât moartea,prin dispariţia ta ,de fapt răpirea ta şi faptul că ai fost dusă în altă ţară şi băgată într-un bordel.
-Nu sunt înger,căci nu am aripi,dar am şi păcate, unul dintre ele fiind vanitate pe care o am în acest moment…!Sunt înfumurată,dar cu îngeri ca Danina şi ca tine pot înfrunta orice,iar călugăriţele şi călugărul,după care umblă toată lumea să-i prindă, niciodată nu mă vor abandona,cum nici eu nu o să-i trădez niciodată,indiferent ce-mi fac,cei care mă vor moartă.
-Sara!Câte mai poţi îndura?
-Nu m-au învins nici acum,voi îndura până ce-i văd pe toţi după gratii!
-Sara!
-Te iubesc,Namir,căci ochii tăi mi-au furat inima, încă înainte de te cunoaşte!
-Iar eu te iubesc , pentru că întotdeauna ai fost singura floare pe care am văzut-o din câmpul infinit de flori,dar când mi-am dat seama că doar parfumul tău mi-a atins inima, am ştiut că vei fi pe veci mirajul primăverilor renăscute din lacrimi de ghiocei.

Fragment din romanul la care lucrez

SARA –ÎNGER FĂRĂ LUMINĂ

Anunțuri