PLÂNGE CERUL CU LACRIMI AMARE

Plânge cerul cu lacrimi amare.
Că iubirea dintre oameni a murit.
Lacrima ,Sfântă,întreabă,de ce oare?
Când păcatele noastre, le-a luat Isus!

Încă bate vântul,adie cu iubire,
O frunză cade din copac.
În auriu de toamnă,găseşti fericire,
Chiar şi atunci ,când frunzele cad!

De ce oare e greu de mulţumit omul?
Când nestatornicia, în suflet i-a intrat!
Uitând că prin iubire, pomul
Se înalţă către cer,atunci când e udat!

Mai dă-ne, Doamne, în stropi, fericirea!
Cu iubire,ne ia din păcat!
Dă-ne lumina şi ia dezamăgirea.
Căci fără iubire, totu-i terminat!

Ascultă glas de mamă şi scâncet de copil!
Pierduţi, în hăţişul vieţii.
TU ,numai TU ,cu harul tău divin.
Poţi face un zâmbet, din glasul tristeţii!

Şi în lumină îmbrăcaţi,
Treptele ,vor părea uşoare!
Când de TINE,vom fi judecaţi,
Cu iubirea TA, ce în veci nu moare!

Pământul stors de rele,caută iubire!
Din cer,multe lacrimi curg.
Inimile negre, merg către pieire,
Uitând că sufletul, e aur din belşug!
DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,10 IANUARIE,2016

isus_plange_pentru_pamant

Anunțuri