Într-o zi, de sărbătoare, un băiat se apropie de o fată, cu un buchet superb de sânziene , în mână, şi-i întinde buchetul, zâmbindu-i.
Fata, foarte surprinsă, îl întreabă:
-De ce îmi aduci flori? Mă cunoşti, de undeva? Eu nu te cunosc.
-Nu te cunosc nici eu, dar te cunoaşte…inima, mea, care tresare..de câte ori drumurile ni se intersectează.Iar azi…n-a mai putut răbda, de aţi aduce o  ..sânziană! !
-E prima dată când te văd şi e vrăjeală, ca să mă agăţi, spune, fata.
-Tu, da, dar inima mea te cunoaşte de mult timp şi, într-adevăr, e vrăjeală, dar nu cum îţi închipui tu, eu fiind vrăjit de..chipul tău! Şi scoţând o sânziană, din buchet, i-o prinde în păr,privind-o cu ochii ,strălucind, de dragoste!
-Sunt frumoase florile pe care mi le-ai adus, deşi nu înţeleg, nimic.
-Să ştii că mie nu-mi plac florile pe care ţi le-am adus, răspunde, el, serios.
-Îmi spui că mă placi şi-mi aduci flori, care nu-ţi plac?! Cum vine asta, întreabă ea, mirată!
-Nu-mi plac pentru că nu parfumul lor mă îmbată, ci zâmbetul tău! Cea pe care ţi-am prins-o, în păr, nu străluceşte, cum strălucesc, ochii tăi!
Vorbele lui au încântat-o pe fată, care privindu-l, atent, i-a citit…privirea de îndrăgostit.
-Eşti primul băiat care-mi spune vorbe aşa de frumoase, despre mine..până acum, am primit complimente numai pentru corpul meu, chiar propuneri, pentru o aventură de o noapte, uitând că şi eu am suflet.
-Şi eu caut o aventură, cu tine, dar TU eşti aventura vieţii mele, pentru că eu vreau să-ţi ating INIMA, nu trupul, îi răspunde, băiatul, privind-o cu nesfârşită, dragoste! De aceea am cules toate florile de sânziene,din lume,din care iţi voi face un palat în care ,cu adevărat, cea care va străluci cel mai tare vei .fi..TU,prin dragostea mea!
Florile de sânziene s-au trezit pe ….petalele lor, cu mii de ..fluturi,care le sorbeau, cu nesaţ…nectarul dragostei!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,24 IUNIE,2015ie-600x399

DE

Anunțuri