Printre flori, într-o grădină.
O bătrână, le zâmbea.
Le mângâia cu o mână,
Cu cealaltă, le ştergea.

Monologul,printre gânduri,
O făcea să lăcrimeze.
Iar florile printre rânduri,
Începeau să se întristeze!

-Flori frumoase,amestecate.
Aveţi culori de curcubeu.
Voi mi-aţi dat clipe frumoase,
Când în viaţă mi-a fost greu.

În grădina vieţii mele,
Voi ,frumos,aţi înflorit.
La necaz şi la durere,
Cu parfum m-aţi învelit.

Mi-aţi adus pe buze, zâmbet,
Când singură am rămas.
Iar în suflet frumos cântec.
Cu parfum, îmbrăţişat.

Ce-am avut pe lume drag.
Dumnezeu, la cer mi-a luat.
Sunteţi marea culorilor,
Zâmbetul, bătrânilor!

Azi, plângănd, vă îmbrăţişez,
Cu lacrimi vă înstrăinez.
La străini vă vând,discret,
Din datorii să-mi plătesc!

Florile s-au ofilit,
Rădăcina le-a murit.
Bătrâna cu glasul stins,
Lângă ele s-a întins.

Călătorule din drum,
Dacă simţi a lor parfum,
Toarnă o ceaşcă cu 61539296 apă,
Ca din nou să înflorească!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR

Anunțuri