Înţelepţi ne sunt bătrânii.
Spune o vorbă din popor.
Nu mor caii ,când vor câinii,
Chiar de ştii că nu-i uşor.

Viaţa trece ,se tot duce.
Vrei să laşi în urma ta.
Amintire ,ce aduce,
Respectul şi iubirea,

Pe drumul care păşeşti.
Multe piedici ,ei, ţi-au pus.
N-au crezut că reuşeşti,
Chiar dacă ochii ţi-au curs.

Unii Dumnezeu se cred.
În cotlonul nemuririi.
În răutate se pierd,
Nu mor caii,când vor câinii.

Ce ai semănat în viaţă.
Asta culegi la apus.
Furtuna ce-ţi bate în faţă.
Sau parfum de flori,adus.

Roata vieţii se întoarce,
Ură dai, la întinsul mâinii.
Tu nu crezi, mereu se poate,
Nu mor caii, când vor câinii.

Mulţi ne umilesc bătrânii.
Chip brăzdat de ploi şi vânt.
Chiar de tare latră câinii,
Ei rămân cu suflet blând.

Dacă închizi ochii o clipă.
Marea te va mângâia.
Faci din viaţă o risipă,
Şi te închizi cu durerea.

Ai uitat să preţuieşti.
Iubirea şi întinsul mâinii.
Mulţi îţi spun, nu reuşeşti,
Dar nu mor caii,când vor câinii.

Anii trec,uşor se duc.
Cade într-o zi cortina.
Viaţa noastră,tăvălug,
De ce uiţi,Fotografii-cai-Wojtek-Kwiatkowski02 că e lumina?

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR

Anunțuri