Noaptea pe pământ se lasă.
Şi nisipul răcorea.
Cer senin şi plin de viaţă.
Pământului ,cald, zâmbea.

Marea calmă,în lumină.
S-a trezit din somn uşor.
Aştepta la ea să vină,
Din poveste,un prinţişor.

Pe nisip,sclipici de soare,
Desculţă ,uşor, călca.
Frumuşică ca o floare,
O fată,Alesia!

Lasă hainele să-i cadă.
Şi ds zâmbind mării, întra.
În apă ,ca să se scalde,
Cineva la ea, privea.

O sorbea dintr-o privire,
Sentimentele creşteau.
În suflet cu fericire,
Şi acolo rămâneau!

Inima fetei tresare.
Ca arsă de mare foc.
A lui zâmbet ca o boare,
O pune, din nou ,la loc!

Se apropie de fată,
Cu chipul strălucitor.
Şi o strânge-n braţe o dată,
Sub lumina stelelor!

Un sărut pe malul mării,
Plin de patimă şi dor.
Un sărut ce dă uitării,
Veriga  durerilor!

-Eu sunt „prinţul „fermecat,
Te iubesc,Alesia!
O viaţă te-am căutat,
Şi s-a dus, depresia!

Şi zâmbind,ei, se sărută.
Melancolici, plini de dor.
Marea calmă îi ascultă,
Vântu-i mângâie,uşor!

S-au pierdut în spuma mării.
De valuri, îmbrăţişaţi.
Le-au zâmbit parfumul serii,
În dragoste,”înecaţi”.

Doar un pescăruş în zbor,
Şi de sus,luna senină.
Au privit iubirea lor,
Într-o dragoste nebună!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,10 IUNIE,2015

Anunțuri