Într-o zi o bătrânică priveşte în vitrina unui magazin şi firescimages, vitrina îi reflectă, chipul.Surprinsă, mai priveşte o dată..i se părea că nu era chipul ei, ci a unui necunoscut.Îşi zice, în sinea ei:
-Nu m-am privit în oglindă de ani de zile şi abia acum văd ce mult am îmbătrânit.Ar trebui să plâng sau să zâmbesc..că am prins, sănătoasă, amurgul…vieţii?!
Parcă..ghicindu-i gândurile, vitrina-i zâmbeşte şi ,ca din depărtare ,aude un glas, spunându-i:
-Viaţa este ca o floare, care te îmbată cu parfumul ei,iar ea nu poate exista fără … speranţele ,infinite ,ale cerului, în bine, frumos şi omenie.Ai vreo dorinţă?
-Dar tu cine eşti?, întreabă, surprinsă, bătrâna.
-Eu sunt vitrina …visurilor,drumul pe care îl netezesc, oamenilor, pentru ca dorinţele lor să se îndeplinească, pentru că norii vieţii pot fi alungaţi numai cu oameni de omenie, care să te ţină de mână, atunci când furtuna te loveşte, din toate părţile!Ai vreo dorinţă?
-Aş vrea să spun oamenilor, următoarele:
Cel mai frumos suflet este cel care ştie să ierte.
Lasă inima fericită, ca să-ţi strălucească, chipul.
Dacă viaţa te-a supărat, nu plânge…mult;luptă pentru ea, ca să poţi zâmbi,iar!
Norii, întotdeauna, se lasă şi peste ocean, dar oceanul nu-i întotdeauna,agitat!
Deodată, bătrânica se..trezeşte, privind..icoana Maicii Domnului:era într-o biserică, iar Fecioara Maria…îi zâmbea!

DE
VALY GRĂDINARIU PLUGAR,5 IUNIE,2015

Anunțuri