-Sigur vine colega ,ta, la botez?întreabă un prieten, pe altul.
-Da şi deşi ai umblat din floare în floare până acum ,ea îţi va tăia aripile..sunt foarte sigur.Au râs ca de o farsă, bună.
Când petrecerea era în toi…apare..Ea…cu o prietenă;văzând-o,a rămas încremenit:era colega lui din facultate, fata după care umblau toţi,fata ,care i-a întrat în inimă, dar concurenţa….la inima ei, fiind aşa de mare, nu i-a mărturisit, niciodată sentimentele.S-au bucurat enorm când s-au văzut, mai ales că s-au înţeles  bine, în timpul facultăţii.
-Te aştept de …..3 ani….colega, îi spune, privind-o,zâmbind.
-De trei ore, vrei să spui,răspunde ea…
-Fie cum..vrei, dar sunt 3 ani..
Îl privea mirată, nu înţelegea..dar el a invitat-o la dans.Petrecerea parcă era pentru ei, nu botezul unui copil.
Când petrecerea s-a terminat, ei erau …îndrăgostiţi, lulea, unul de altul-
-Mută-te cu mine, te-am pierdut o dată, nu vreau să te pierd..iarăşi.
-Nu mă ceri de nevastă, vrei să mă mut cu tine…ce tare, îi spune, ironică,dar hai să o facem…sunt curioasă cum e să fii….nevastă!
Au închiriat o garsonieră şi aşa au început…mariajul lor, de fapt….problemele.
Ea nu era ..bună gospodină…el nu ştia să schimbe măcar…un bec.
Se certau zilnic pe aceste probleme şi încet, încet ..regretau pasul făcut, fără să se cunoască aproape ,de loc.
Îi ţinea…dragostea, dar nu era SUFICIENT.După aproape un an….EA..îşi făcea bagajele pentru a se muta ,de la el.
-Îmi pare rău, te iubesc, dar NE ESTE MAI BINE DESPĂRŢIŢI;hai să nu omorâm, te tot, dragostea noastră…şi să încercăm să ne cunoaştem pas cu pas, cum ar fi trebuit să o facem, de la început.
-Te-am iubit din facultate,te-am căutat ,în toate fetele cu care am umblat dar nu am renunţat niciodată la tine, aşa că nu o fac nici acum.Hai să vedem ce iese, dacă ne separăm.
S-au separat şi au început…primii paşi ai dragostei;au început să se cunoască, ce-i place şi nu-i place la fiecare,să-şi cunoască calităţile, dar mai ales defectele.
El care n-a dat o floare ,în viaţa lui, unei femei, venea la fiecare întâlnire….cu o floare, băgată…sub..mânecă….se simţea jenat că îl vede lumea.
Ea ,care nu-i suporta prietenii, a devenit cea mai bună prietenă a lor.
Schimbările s-au produs, din ambele părţi, şi au început să se cunoască, cu adevărat.
Cei mai încântaţi au fost părinţii lor,care le-au spus că ideea de a se muta, fără să se cunoască,măcar puţin, nu e bună…dar la 28 de ani…cât aveau, n-aveau  cum să-i oprească.
La vreo doi ani de când s-au separat,într-o seară,într-un club,la un suc cu prietenii lui şi ai ei….EL..scoate din buzunar, un inel..şi foarte romantic, punându-se în genunchi, o întreabă:
-Vrei să te măriţi cu mine?Atunci…ne-am mutat din curiozitate..azi, eşti în stare să mă accepţi aşa cum sunt, dar cu inimă care bate numai pentru tine?
Ea, gâtuită de emoţii,răspunde
-Da…pentru că şi eu te iubesc la fel de mult;poţi trece peste faptul că, până mă învăţ..nu o să fiu o gospodină, ca mama ta?
-Toate au rămas în urmă şi tot ce trebuie să facem în viaţă, pentru binele nostru şi fericirea noastră,vom învăţa, împreună.Toate se pot învăţa, ceea ce nu pot învăţa este… cum .să trăiesc, fără tine!
În aplauzele prietenilor, s-au sărutat şi s-au îmbrăţişat, cu dragoste.
S-au căsătorit, iar la botezul fetiţei, care azi are aproape 3 ani, prietenul lui, cel care şi-a botezat copilul, unde s-au reântâlnittrandafir alb pt tine-crop,zice de faţă cu toţi:
-Ţi-am spus că ea îţi va tăia aripile, de a mai umbla din floare în floare!
-Nu mi le-a tăiat, din contra, de când sunt cu ea…..plutesc de fericire, mai presus ca norii!
Cea mai fericită a fost EA, A cărei faţă,era roşie,ca focul, dar ochii ei spunea, ceea ce n-ar fi putut spune milioane de cuvine….CE DULCE EŞTI, FERICIRE!

DE
VALY PLUGAR,27 MAI,2015

Anunțuri