Niciodată n-am să uit.
Satu-n care m-am născut.
Într-o casă ţărănească.
Cu muşcate în fereastră.

M-am născut copil sărac.
N-am ştiut ce-i bogăţia.
Dar în suflet, om bogat,
C-am ştiut ce-i omenia.

N-am avut haine de firmă.
Ceasul, nu mi-a strălucit.
Iubirea mamei în casă,
Zilnic, frumos ,m-a orbit!

Am umblat desculţ prin iarbă.
Roua, tălpile-mi spăla.
Lumea toată-mi era dragă,
De iubire, ne păsa!

Pentru pâinea, de la gură.
Mama, pe ea se lăsa.
Era o lume nebună,
Alergam, râzând, prin ea!

Într-un sat uitat de lume.
Lumânarea6269196, lumina.
Mama-mi dădea sfaturi bune
Şi şcoala mă învăţa:

-Nu-i sărac un om ce n-are,
Bogăţii materiale.
Sărac eşti de nu iubeşti glia,
Părinţii şi omenia!

Mânam turma pe imaş.
Sub soare, dogoritor.
Chiar şi eu ,un copilaş
Aveam, respectul bătrânilor!

Din ochi lacrimi nu mi-au curs.
Mi-am trăit copilăria.
De la tata am desprins,
Bunul simţ şi omenia!

Draga mea măicuţă ,scumpă.
Multe lacrimi a vărsat.
Greul ,să nu mă ajungă,
Şi mereu m-a îndemnat:

Şi la muncă ,şi la carte,
La respect şi la iubire.
Fără carte, nu ai parte,
Fără muncă, fericire.

Las o lacrimă să cadă.
Melancolic, pe ea şad.
Vă întreb, lume frumoasă
Ce înseamnă să fii sărac?:

-Că n-ai averi şi palate?
Sau în suflet ,omenia?
O viaţă, pentru bucate?
Sau în suflet vrednicia?

Mai întoarce,Doamne ,roata.
Să mă-ntorc în satul meu.
Să-i deschid măicuţei, poarta.
Că mă aşteaptă,mereu!

Să fiu iar copil sărac,
Când nu simţeam sărăcia.
Lumina, care mi-a dat,
Respectul şi omenia!

DE
VALY PLUGAR,26 MAI,2015

Anunțuri