wxp--21-Ea pleacă, durerea îl sugrumă.
Orgoliul, tace, nu scoate un cuvânt.
În inimă,o imensă brumă,
Şi sufletul, e lovit de vânt.

Ea păşea pe ţăndări, din sufletul lui.
Zâmbea, cu lacrimi de sânge.
Orgoliul, îi umbla hai hui.
Şi nu vedea, că pământul plânge.

Pe cioburi, de „sticlă”,desculţ, el călca.
Pe bucăţi, din sufletul ei.
Fata, capul nu întorcea,
Şi orgoliul era, parfumul florilor de tei!

O iubea, orgoliul îl oprea.
Să spună, un sincer, te iubesc.
Din era ,de lumină, fata aştepta:
-Te rog să rămâi,că mult te doresc.

În zarea, îndepărtată,chipul ei dispare.
Pe drumuri, care se despart.
O dragoste, frumoasă, din orgoliu moare,
Şi rămân, lacrimi care ard!

Ea, pleacă, speranţa i-a murit.
El adună cioburi, ca să le lipească.
Însă, niciodată, oglinda ce-ai distrus
Nu va fi, o oglindă întreagă!

DE
VALY PLUGAR,19 MAI,2015

Anunțuri