Pe cărarea vieţii mele.
Multe flori au răsărit.
Şi la greu şi la durere,
Cu soare, m-au învelit.

Pe cărările pustii,
Unde vântul suflă rece.
Vorbesc frunze, ruginii,
Despre viaţa, care trece.

Un praf risipit de vânt,
Cărare, fără iubire.
Este viaţa, pe pământ,
Când n-ai dram de fericire.

Flori sălbatice, pe câmp.
Udate de ploaia rece.
Curge viaţa, pe pământ,
Tinereţea,ne tot trece.

O scânteie care  zace.
Într-un suflet, plin de dor.
Îţi aduce ,blânda, pace.
Şi te simţi nemuritor:

Că eşti stea ce străluceşti.
În noaptea cu lună plină.
Pentru omul ce-l iubeşti.
Ţinând dragostea, de mână.

Nici nu ştiu când m-am născut,
Merg pe drum,doar, în tăcere.
Las în urmă,al meu trecut,
Şi caut,doar, mângâiere.

Într-o lume, fără suflet.
Când banu-i pe primul loc.
Merg, pe drum, aud un cântec,
De dragoste şi noroc.

Nu mă sperie apusul,
Am „vorbit” cu el, din „greu”.
În tăcere, şterge plânsul,
Mă veghează, Dumnezeu.

Sunt un călător, nu-mi pasă.
Pe pământ,am un destin.
Te iubesc, frumoasă viaţă,
Că-mi eşti miere şi venin!

DE
VALY PLUGAR,18 MAI,20151185030_568195686577653_751917185_n

Anunțuri