O seară superbă de iulie,în care răcoarea serii a venit ca o binecuvântare, după o zi toridă.
Petrecere, mare, în curtea unei case, în care un bărbat îşi sărbătoarea ziua de naştere.Printre invitaţi. un .EL şi o Ea,singuri,invitaţi de prietenul lor, comun.
Când privirile li s-au întâlnit, inima lui a a galopat, nebună,către…inima ,ei.Fata, zâmbea,dar zâmbetul ei,  provoca adevărate uragane,în sufletul ,lui.Apropiindu-se, de ea, îi spune:
-Te rog să nu mai zâmbeşti,că nu mai pot rezista ispitei de a-ţi săruta, buzele şi încearcă să o sărute,dar, spre surprinderea lui, primeşte o palmă ,peste faţă, de vede stele, verzi.El a zâmbit, puţin jenat..erau mai mulţi lângă ei,spunându-i:
-Nu trebuia să reacţionezi aşa de dur;am vrut să-ţi fac doar un compliment,pentru că..zâmbetul tău, chiar e fermecător.
Ea,dându-şi seama că reacţia ei a fost prea exagerată, işi cere scuze.
-Scuză-mă că am reacţionat aşa, dar am făcut-o din instinct, pentru că am trecut ,cândva, printr-o situaţie foarte urâtă şi de atunci nu suport nici un bărbat ,să se apropie de mine.
A iertat-o ,cu condiţia să danseze..cu el.Nu prea a vrut, dar nu a avut încotro.Dansând cu ea,încercă să-i ghicească gândurile, să-i afle viaţa,să afle tot ce era legat, de ea.Faptul că vorbea cu ea ,părea că îl asculta, îl făcea fericit, îndrăgostindu-se tot mai mult ,dar era foarte evidentă crisparea, ..teama de a-l lăsa să se apropie mai mult, de sufletul ei.
Cum orice lucru frumos, trece, a trecut şi noaptea iar el a vrut să o conducă acasă, dar ea nu a acceptat.I-a cerut numărul de telefon, dar l-a refuzat, la fel şi când i-a cerut …o întâlnire.
Ea, fiind colegă de muncă cu soţia sărbătoritului, până la urmă a reuşit să-i afle nr. de telefon şi o sună.
A sunat-o , zilnic, o lună de zile, până a acceptat o întâlnire.Era nebun de fericire şi nu a închis un ochi în noapte, premergătoare, primei întâlniri.
S-au întâlnit….pentru el, lumea s-a oprit în loc, şi nu exista, decât ..Ea…parcă totul era altfel, deşi nu se schimbase, nimic!
Zâmbind, de fericire,încearcă să o strângă în braţe, spunându-i că o iubeşte, enorm de mult.Ea.. începe să plângă.
-Daca simţi  ceea ce spui, pentru mine,te rog, opreşte-te, uită-mă şi nu mă mai căuta, pentru că nu voi pute fi fericită, niciodată, nici cu tine dar nici cu altul.
N-avea nimic, dar îl durea, totul…nu exista, viaţă fără ea.
O întreabă de ce, dar fata nu-i răspunde şi dă să  plece.O prinde, de mână şi ,aproape, plângând, îi zice:
-Ai 31 de ani, vârsta când unele femei au copii ,mari, şi tu nu poţi să-mi spui de ce mă respingi, ce s-a întâmplat în viaţa ta?
-Chiar nu pot şi plângând, pleacă.
N-a sunat-o vreo două luni de zile, dar se interesa ,zilnic de ea, şi a rămas foarte surprins când a aflat că are o fetiţă de 12-13 ani,dar fără un bărbat, lângă ele.
Într-o seară, îşi ia inima în dinţi şi o sună..au stat mult de vorbă,dar nu a acceptat să se întâlnească şi nici nu i-a spus că are un copil.
Povestea s-a repetat foarte mult timp…era fericit, măcar că îi putea auzi, glasul.,dar numai atât.
La aproape un an de zile, de la prima şi ultima întâlnire,  era  foarte supărat  şi profitând de învitaţia unui prieten de a ieşi la o bere-era deja primăvară,se îmbată, destul de rău, dar în loc ca paşii să-l ducă pe drumul către casa lui, îl duce, către casa ei-aflase şi unde locuieşte.Se opreşte la o tarabă, cu flori,şi cum se ţinea destul de rău pe picioare, dă peste o doamnă, când se întoarce, şi o dărâmă, la pământ….încearcă să o prindă, dar cade el , lovindu-se la cap…Printre aburii alcolului i se pare că zăreşte chipul ei,aplecat asupra lui, dar leşină.
Când se trezeşte, se trezeşte pe patul unui spital, iar o asistentă îi zâmbea.Se freacă la ochi, crezând că are vedenii,dar era Ea, femeia pe care o iubea de atâta timp.
-Ţi-ai revenit?
-Cum am ajuns aici?
-M-ai dărâmat, la taraba cu flori, dar ai căzut şi te-ai lovit…luam flori pentru o colegă, că-i ziua ei şi cum eram în drum spre spital, am chemat salvarea şi am venit o dată cu tine.De ce te-ai apucat, de băut?Crezi că asta este o soluţie, când cineva te respinge?
-Nu cineva m-a respins,tu m-ai respins şi m-am pierdut, fără tine, nu mai am viaţă.
Ea a zâmbit…
-Nu m-ai pierdut…  te plac şi eu…am realizat târziu, aceasta şi cel mai important, mi-am dat seama că nu toţi bărbaţii sunt la fel şi ,ca orice om, am şi eu dreptul la fericire.
-Spune-mi, povestea ta, să înţeleg de ce respingi, bărbaţii.
-La 17 ani m-am îndrăgostit, nebuneşte, de un băiat,care spunea că mă iubeşte aşa de mult, încât  şi-ar da şi viaţa pentru mine,dacă ar fi nevoie, şi am rămas însărcinată.Când a aflat de sarcina mea mi-a dat bani să fac avort, dar nu am vrut…am vrut să-mi fac o familie, să fiu mamă-ştiu ce înseamnă să creşti fără mamă,dar el a dat bir cu fugiţii, părăsindu-mă, deşi avea 25 de ani.Înainte de 19 ani am născut o fetiţă, care e lumina ochilor mei şi am jurat că nu voi mai lăsa, niciodată,ca un bărbat să se apropie de mine.
Cu un ochi plângea de fericire, cu celălalt, plângea pentru suferinţa, ei.Dar o iubea..i-ar fi pus luna la picioare, numai să fie cu el.
-Şi acum?
-Acum, mi-ai arătat ,prin fapte, de mii de ori ce importantă sunt pentru tine şi te-am îndrăgit, iar fetiţa abia aşteaptă să te cunoască.
S-au plăcut imediat, când s-au văzut,el fiind un om care iubeşte foarte mult copiii.
Fericirea a venit ,din nou, în sufletul lor, ştergând tot ce îi durea.
S-au căsătorit, iar din dragostea lor a răsărit un ….boboc, de fată care ,azi, are trei anişori!
Visul unei nopţi de ..vară, s-a îndeplinit într-o zi de ….mai, iar zâmbetuL,EInoapte-magica-1_22b5ea5db712f1….arde la foc mare şi astăzi…în inima lui!

DE
VALY PLUGAR,14 MAI ,2015

Anunțuri