Mi-e dor atât de mult de tine,
Încât şi pietrele prind viaţă şi suspin.
Căci lumea întreagă pentru mine,
Eşti tu, cu surâsul tău divin.

N-am îngrădit dragostea, dar ea m-a robit.
Când am privit oceanul,curgând din ochii tăi.
Am înţeles-o,aşa cum şi-a dorit,
Dar a lăsat în urmă foc, ce arde în văpăi.

Ţi-am aşternut un zâmbet la picioare,
Sufletul,în flori ţi-am îmbrăcat,
Azi, ce mult inima mă doare,
Căci din lumea mea, repede ai plecat.

Visele le-am îmbrăcat numai în lumină,
Cu adevărat strălucitori, erau ,doar, ochii tăi.
N-am crezut că iute o să vină
Ziua,când marea, va curge din ai mei.

Poate bate inima fără tine?
În taină, pasiune şi mister!
N-ai să ştii niciodată,ce-ai fost pentru mine,
Renaştere şi moarte,din vise ce nu pier!

Îmi maschez durerea,că nu eşti cu mine.
Şi îţi sărut poza,cu chipul tău divin.
Cerul ştie, cât mi-e dor de tine,
Şi ,plângând, mă lupt, cu al meu destin!

Un dor ce nu moare niciodată,
Purtat o viaţă pe pământ!
Un loc, într-o inimă, curată,
Şi care-i este, un veşnic mormânt!

DE
VALY PLUGAR,17 APRILIE,2015mi-e-dor-de-tine-4_a0192f4d365b99

Anunțuri