Crucea şi-o ducea în spate,
Pe cap, coroană de spini.
Mergea, conştient, spre moarte,
Prin pietre şi mărăcini.

Lângă crucea ridicată,
Unde pironit era.
Îl plângea maica curată,
Îl plângea măicuţa sa.

Din dragostea ei de mamă,
Sufletul i se rupea.
Nu lua nimic în seamă,
Durerea o copleşea.

Aurul ce străluceşte,
Pe pământul ars de dor,
E mama ce te iubeşte,
Nesecat şi lin izvor.

Toate-n lume trec ca vântul,
Eşti bogat sau eşti sărac,
Mama-i faptă şi e gândul,
Iubirea ce -o ai în veac!

Numai cine a dat viaţă,
Simte-n ,plin, acest cuvânt.
Nu-i nimic frumos ca mamă,
Iubirea de pe pământ!

DE
VALY PLUGAR,9 APRILIE,2015Sfanta Fecioara indurerata

Anunțuri