La poarta casei mamei mele,
Un salcâm din  veacuri exista.
Îl priveam în nopţile cu stele,
Când frunza lui,ca luna strălucea.

Dacă aveam pe suflet câte-un dor,
Floarea de salcâm, în alb mă îmbrăca.
Mă prindea, în vise ce nu mor,
Cu chipul tău,alăturea.

Cu el vorbeam în ceas de noapte,
Când amândoi îmbrăţişaţi,
Simţeam parfum în mii de şoapte,
Din frunza,ce s-a scuturat.

Sub salcâmul de la poartă,
Întâia oară,sfios te-am sărutat!
Unde tu, aşteptai odată,
Pe pat de flori, ce s-au uscat.

În albul primăverii renăscute,
Măreaţa floare de sâlcâm.
Mi-aduce-n suflet doruri multe,
Şi mă face, să mă simt copil!

Anii au trecut, a îmbătrânit salcâmul.
Dar amintiri, la poartă au rămas.
Mă arde-n cet, de dor ,’hainul’
Că iubirea nu s-a terminat!

Rămâne-o caldă amintire,
În anii ,ce s-au dus uşor.
O poveste plină de iubire,
Sărut suav, al florilor.

Salcâmul  a înflorit.
Şi floarea lui m-aşteaptă iară.
Nu ştie c-am îmbătrânit,
Şi dorul mă omoară!

DE
VALY PLUGAR,2 APRILIE,2015salcam-inflorit_46138bbb89f65a

Anunțuri