Se cunoşteau de la grădiniţă, fiind cei mai buni prieteni, nedespărţiţi.
Dar cu cât treceau anii, cu atât ea devenea mai frumoasă,iar băieţii roiau în jurul ei.Inima lui tresărea de emoţii, de câte ori o vedea.Nu aveau pe nimeni, nici el, nici ea,şi mergeau peste tot împreună,fata având încredere oarbă în el,prin faptele lui frumoase, faţă de ea.
S-a îndrăgostit ,nebuneşte,poze_notite_15011 de ea,dar frica de a strica prietenia, gândindu-se că prin aceasta o poate pierde, îl făcea să tacă.
Într-o zi fata îi spune:
-Nu mă lăsa să mă îndrăgostesc de tine, dacă nu ai nevoie de inima mea!
El a rămas atât de surprins, încât, momente bune nu a putut să scoată un cuvânt;apoi străngând-o ,cu dragoste, la piept,spune:
-Sunt gândurile şi trăirile mele…în vorbele tale,pentru că de mult timp sunt îndrăgostit de tine!
-De ce nu mi-ai spus?
-Pentru că mi-a fost teamă să nu te pierd!
-Nu poţi pierde ceva, dacă nu l-ai avut niciodată şi învaţă să spui la timp ceea ce ai de spus, pentru că unele vorbe spuse prea târziu,rănesc şi distrug suflete,regretând o viaţă întreagă, îi răspunde fata, privindu-l ..cu ochii plini de dragoste!

DE
VALY PLUGAR,2 APRILIE,2015

Anunțuri