Am îmbrăcat în zâmbet aproape orice om fals.
Şi Doamne, ce mult doare.
Am crezut în prietenie şi m-am ars,
Şi s-a oflit frumoasa floare.

Am crezut că ochii lor sinceri erau.
În suflet i-am primit cu drag.
Târziu am văzut că pieziş priveau,
Şi o parte din mine, prea uşor le-am dat.

I-am acceptat pe toţi aşa cum sunt.
Nu am căutat perfecţiunea.
Dar iubirea lor, o pală de vânt,
Şi prea mică a devenit, din nou, lumea.

Nu sunt obsedat, iubirea n-a murit.
Pe nimeni nu mai îmbrăţişez.
Numai prin trădare, eu m-am dumerit,
Că oamenii, cu falsul lor zâmbesc.

Nu judec pe nimeni, nu mă judeca.
Dacă o faci, uită-te la tine.
Numai Dumnezeu ştie viaţa mea,
Şi mereu voi crede în iubire.

Unde te-ai pierdut, prin gânduri murdare?
Când ştii că viaţa  pe acest pământ,
E de-atâtea ori un parfum de floare,
Sau izvor de lacrimi, nesecat ,prieeni_falsi[1]curgând!

Vino lângă mine, mâna să ţi-o prind.
Priveşte-mi sufletul ce încă e cald.
Să te îmbrăţişez cu un ultim gând,
Şi pe noul drum,uşor să pot să calc.

De suferi, falsul nu-nţelege,
E suflet închis într-un castel.
Prin viaţă trece şi doar trece,
În fiecare zi,care e la fel!

DE
VALY PLUGAR,26 MARTIE 2015

Anunțuri