Era cândva pe malul unei ape,
O salcie bătută de vânt.
Mângâiată de a valurilor şoapte,
Durerea mea i-o spuneam plângând.

Oh, salcie, cu pletele în apă,
Bătută de ploaie şi de vânt!
Deschide-ţi frunza ta o dată,
Că primvara iarăşi a venit.

Tu stai pe loc, o lacrimă îţi curge,
Izvorâtă, din durerea mea.
O picătură, oceanul îl umple,
Din ochii mei, azi durerea ta.

Salcia tace şi ascultă,
Prea multe-n viaţă a văzut.
Iar când se usucă a ei frunză,
Mă priveşte, cu ochii lăcrimând.

Sub pletele tale, roua străluceşte.
Eu plâng de patimă şi dor.
Măreaţa primăvara, frunza înverzeşte,
Şi eu mă pierd, în vise ce nu mor!

Mai apleacă-ţi creanga, faţa să-mi cuprindă,
Să simt în suflet, mângâierea ta.
Oh, salcie, în apă oglindită,
Frumoasă e primăvara!

Licurici de lumină în nopţile cu stele,
Oglindesc în noapte,şoapta ta.
Zâmbesti, mă pierd printre ele,
Iar zâmbetul tău, e fericirea mea!

DE
VALY PLUGAR,24 MARTIE,2015dsc05286

Anunțuri