Pe o bancă la fântână,
Mângâiaţi de primăvară.
Se ţineau cu drag de mână,
Doi bătrâni ca odinioară.

Era soare încă sus,
După o găleată cu apă.
Au venit în pas târăş,
Din fântână să o scoată.

Florile de lângă poartă,
O pasăre ce cânta.
I-au făcut să se aşadă,
Pe băncuţa care sta.

Ce tineri odată am fost!
Timpul, chipul ne-a schimbat.
Viaţa noastră are rost,
Multe-n urmă am lăsat.

Am lăsat numai iubirea,
Pe drumul ce am păşit.
Vom trăi în amintirea ,
Celor care ne-au iubit.

Uşoară nu ne-a fost viaţa,
Noi am dus-o amândoi.
Am zâmbit atunci când soarta,
Tăvălug, venea pe noi.

Viaţa ce-o lăsăm în urmă,
O poveste de roman.
Nu ne-a dat drumul la mână,
De-am ajuns şi-n acest an.

Fericirea vieţii noastre,
Copiii ce i-am crescut.
Strălucesc ca flori de astre,
Ne iubesc părul cărunt.

Degeaba nu am trăit,
Am avut soare şi nor,
Dragostea ce ne-a unit,
Ne-a dat aripi ca să zbor.

Primăvara vieţii noastre,
Poate ajunge la apus.
Scris a fost ,î74nsă,între astre,
Pentru toate ce am dus.

Parfumul de primăvară,
Tot în suflet îl purtăm.
Îmi doresc s-ajungem iară,
Şi la anu să-l cântăm.

Şi s-au sărutat bătrânii,
Pe băncuţa de la poartă.
Prin sat parcă lătrau câinii,
Ei au uitat de găleată!

DE
VALY PLUGAR,20 MARTIE,2015

Anunțuri