Îmi amintesc poarta casei tale.
Când aşteptam o clipă să te văd.
Acolo zac amintirile mele,
Şi niciodată n-am cum să le pierd.

O lumină-n geam în noapte pâlpia,
Prin pierdea, vedeam doar umbra ta.
Inima în noapte imi cânta,
Iar eu dansam, fericit cu ea.

O floare-n poartă eu ţi-am pus,
Să las în urmă doar o amintire.
Stelele-mi zâmbeau ,prin luna de sus,
Şi-n sufletul tău, intra a mea iubire.

Lumina se stingea în noapte,
Te întindeai în pat, în gând zâmbind.
Eu iţi trimiteam prin mii de şoapte,
Iubirea mea, de pe pământ.

Pe cărări bătute către tine,
Persistă urma paşilor mei.
Alergam cu multă fericire,
Simţeam din plin,parfumul florilor de tei!

Ce n-aş8709881_orig da să te mai văd o dată.
Când în noapte priveam odaia ta.
Cu dragoste, de chipul tău luminată,
Şi zâmbetul tău,era viaţa mea.

Poarta de la casă de mult a ruginit.
Odaia în tăcere zace.
Lumina pâlpâind, de mult s-a stins.
Şi niciodată viaţa nu te -ntoarce.

Cuvinte într-o zi înlăcrimate,
Şi-au spus adio, în loc de rămas bun.
Cuvinte ce în veci nu vor fi uitate,
Când Dumnezeu te-a luat pe un alt drum!

DE
VALY PLUGAR,11 MARTIE 2015

Anunțuri