Nu-i bogăţie pe lume,
Ca părinţii care-i ai.
Sufletul de lângă tine,
Care-i colţul tău de rai.

Numai mama poate şti,
Când o lacrimă o arde,
Ce e dorul de copii,
Când viaţa te-a dus departe.

Toate averile din lume,
N-au valoare-n faţa lor.
Viaţa cu rele şi bune,
Ei îţi sar în ajutor.

Scumpii noştri dragi părinţi,
Care trăiesc pentru noi.
Oameni blânzi, cu chip de sfinţi,
Zid în faţa atâtor ploi!

Nu e secundă din zi,
Să nu gândească la noi.
Pe ce drumuri om mai fi,
Uzi de ploaie sau noroi.

De iubirea lor curată,
Niciodată nu scăpăm.
De colindăm lumea toată,
Pe părinţi să nu-i uităm.

Sărută-i mâna bătrână,
Ce cu dor te-a mângâiat.
Adu-i în suflet lumină,
Când lacrima l-a înecat.

Să nu uităm niciodată,
Cât trăiesc, copii suntem.
Valul vieţii nu ne iartă,
Şi la pieptul lor plângem.

DE
VALY PLUGAR,16 FEBRUARIE 2015batrani-frumosi

Anunțuri