Erau odată doi fraţi,care se urau din cauza averii ,că nu suportau ca celălalt să aibă mai mult..ca el.Deşi familiile lor erau iubitoare şi ţineau unii la alţii, cei doi nu se suportau,dar nici nu se despărţeau, doar o concurenţă acerbă la a aduna mai multe averi.
Într-o zi erau la coasă, într-o zi superbă de vară, destul de aproape unul de altul.La amiază unul dintre ei,după ce a servit prânzul pe iarba proaspătă cosită,s-a retras la umbră, pentru un pui de somn.În timpul somnului, a simţit o înţepătură în picior şi trezindu-se ,vede un şarpe care a fugit de lângă el şi îşi dă seama că acesta l-a muşcat.Gândindu-se că nu-i veninos, se apucă iar de treabă.Într-o perioadă scurtă de timp, îi este rău.Târându-se, greu, până la tarlaua fratelui său, mai apucă să-i zică–că a fost muşcat de un şarpe şi leşină.
Fratele lui, pentru o clipă, se gândeşte să-l lase să moară,apoi ,dintr-o dată,parcă îi apare în minte chipul mamei, care era decedată,privindu-l trist, cu lacrimile curgându-i pe faţă.Dându-ţi seama că mama de sus i-a trimis un semn,zice:
-Iartă-mă mamă, că am uitat de dragostea cu care ne-ai crescut pe amândoi şi că averea ne-a orbit.
Şi fără să mai stea o clipă pe gânduri, îl pune în căruţă,apoi ajunge la cel mai apropiat centru medical şi aşa ,fratele lui,ajunge la spital…l-a timp, si este salvat.
Când şi-a revenit, lângă el erau ambele familii,care-l priveau cu iubire.
-Mulţumesc că m-ai salvat, frate şi iartă-mă pentru toată ura pe care ţi-am purtat-o până acum.
-Iartă-mă, că pentru o clipă m-am gândit să te las…să mori, dar mama te-a salvat!
S-au îmbrăţişat cu iubire şi privind cerul,li s-au părut că au zărit chipul mamei, privindu-i ,zâmbind!
Niciodată nu s-au mai urât şi deşi sunt morţi,azi, amândoi,de bătrâneţe,s-au iubit, aşa cum ar trebui să se iubească fraţii!

DE
VALY PLUGAR,8 FEBRUARIE,2015images

Anunțuri