Mergând aseară pe drum,
Printre gânduri rătăcind.
Am întâlnit un bătrân.
Cu lacrimi grele plângând.

-De ce plângi bătrânule?
Făr’ pe faţă cer senin!
-Cum să nu plâng omule,
Când prea mult ne rătăcim!

-Bătrâne te-aş întreba,
Ce-i în lume preţios?
Dacă ţi-ai trăit viaţa,
În lumină şi frumos?

-Să răspund la întrebare,
Când îmi plânge inima.
Iubirea-i rază de soare,
Să o ai în viaţa ta.

Bani,averi se duc ca vântul,
Frumuseţe1555a-i trecătoare.
Numai în iubire gândul,
Face viaţa ca o floare.

De privesc în jurul meu,
Multe mă fac fericit.
Iar credinţa-n Dumnezeu,
Tot de rele m-a ferit.

Mi-am dus viaţa fără rost,
Alergând după himere.
S-o trăiesc, acum nu pot ,
C-am rămas fără putere.

Uneori trăim degeaba,
În durere şi păcat.
Nu ştim să preţuim viaţa,
Şi o dată s-a terminat.

Nu uitaţi că Dumnezeu,
De în EL aveţi credinţă
Vă ajută când vi-i greu,
Vă scapă de suferinţă.

Pe drumul frumos al vieţii,
Sunt şi spini nu numai flori.
Dar cu sufletul blândeţii,
Fă-o un răsărit de zori!

Dintr-o dată bătrânelul,
Din faţă mi-a dispărut.
Către cer mi s-a dus gândul,
Când din vis eu m-am trezit!

DE
VALY PLUGAR,8 FEBRUARIE,2015

Anunțuri