Când furtuna venea ca o vijelie în calea ta,doar mama s-a pus în faţa ei!
Când lacrimile îţi curgeau amare pe obraz,doar mama ţi le-a cules, ducându-le în sufletul ei!
Când te ardea soarele necruţător….al durerii,doar mama ţi-a adus oaza  de răcoare!
Mama , cel mai sfânt şi duios cuvânt din lume;mama, inimă mai adâncă decât oceanul în care iubirea şi iertarea, sunt infinite!
Dacă EA a fost stâlpul de susţinere al vieţii tale, zidul împotriva uraganelor, TU…N-AI VOIE SĂ UIŢI NICIODATĂ DE EA1
Să o preţuieşti ,azi, pentru că într-o zi…vei plânge cu lacrimi de sânge ,după ceea ce-ai fi putut să faci pentru ea, dar n-ai făcut!

Valy Plugar,27 ianuarie,2015mama-veronicai-antal-1

Anunțuri