Păşesc pe drum, un călător.
Pierdea de fum făr’ dragoste.
Toiagul vieţii, fără viitor,
Iar lăcomia-i pacoste.

În jur nu văd, simţuri nu am.
Ce frumoasă este viaţa.
E doar goana după ban,
Şi am întunecată faţa.

Pentu o bucată de hârtie,
Demnitatea ţi-ai călcat.
Ai în suflet veselie,
Chiar dacă pe cadavre ai călcat.

Lumina răsare dimineaţa,
Şi alungă noaptea grea.
Tu îţi pui la bătaie viaţa,
Şi-ţi pierzi sufletul cu ea.

Sunt un călător pe drum,
Toiagul vieţii îl fac greu.
Singur îmi fac viaţa ca un scrum,
Şi plâng, că ăsta e norocul meu.

Faima, bogăţii ca roua dispar,
Tu ai să fii, mereu, un călător.
Pe drumuri prăfuite, o scoarţă de arţar,
Şi fără nici un viitor.

Opreşte-te,adu lângă tine.
Numai ceea ce te face fericit.
Că viaţa veşnic nu va ţine,
Şi numai pacea, te face mulţumit.

Toiagul vieţii e o piatră,
Ce-ţi atârnă greu la un picior.
La lăcomie, de nu-i faci faţă,
Nu vei avea nici un viitor.

Păstrează-ţi sufletu-n iubire.
Păşeşte,ca un luptător.
Gândeşte, doar la fericire.
Şi la vise,ce nu mor.

Nu eşti nemuritor,eşti doar un om.
Iar cineva depinde de tine.
Bătut de vânturi ca un pom
Azi,dar mai puternic mâine.

Eşti stăpânul sorţii tale,
Prin faptele care le faci.
Eşti lumina de la soare,
Pentru ce-i care ţi-s dragi.

Când iubirea te cuprinde,
Sufletul, ca norii zboară.
Peste zările întinse,
Călător a câta oară.

Toate-n lume-s trecătoare,
Multe urme au lăsat.
Dacă sufletul te doare,
Viaţa nu s-a terminat.

Fă toate la timpul lor.
De amâni, este târziu.
Pe cărările cu dor,
Contează ce este viu!

DE
VALY PLUGAR,19 IANUARIE,2015toiagul

Anunțuri