Într-o iarnă lungă, grea.
Albul ei era cât zarea.
Prin nămeţi apare ea,
Şi-n suflet simţeam chemarea!

Prin troienite cărări,
O potecă ţi-am deschis.
Apărând din depărtări,
O poveste sau un vis!

Omătul lucea la soare.
Scârţia sub pasul tău.
Eu eram pierdut în zare,
Şi îţi sorbeam chipul tău.

Ce uimit priveam zăpada,
Ce curgea pe chipul tău.
Deja mă cuprinse vraja,
Când ţi-am spus numele meu.

Era ger şi iarnă grea.
În inimă aveam foc.
Când uşor privirea ta,
În suflet şi-a făcut loc.

De sub munţii de zăpadă,
Fori frumoase au răsărit.
Fulgii magici ne îmbracă,
Tot în stele de argint!

Candoarea din ochii tăi,
Nici soarele n-o orbea
Eu eram vrăjit de ei,
Şi dragostea ne cânta!

Într-o mănă cu o floare,
În cealaltă c-un inel.
Din dragoste-am făcut mare,
Punând numele în el!

Un inel ţi-am dăruit,
O dată cu inima.
Fascinată l-ai primit,
Sărutându-mi guriţa.

Pământul capăt nu are,
El se învârte-ncetişor.
De nămeţi a ta chemare,
Dragostea până ce mor!

DE
VALY PLUGAR,12 IANUARIE 2015idei-nunta-iarna

Anunțuri