Din ceru-nalt frumos a nins,
Gerul,ţara cuprindea.
Pe străzi,poleiul s335-12211674581-a făcut.
Şi multă lume cădea.

Pe o stradă ,într-un băţ.
O bătrânică trecea.
Ţinea în mână un coş,
Şi după pâine mergea.

Şi pe stradă alunecând,
A scăpat băţul din mână.
Dintr-o dată a căzut,
Ca secerată de furtună.

Cum era în faţa mea,
M-am repezit să o ajut.
Ce tristă avea faţa,
Când cu lacrimi m-a privit.

O întreb, pe această vreme
De ce a plecat de-acasă.
Mă priveşte cu durere,
Şi din suflet tot oftează.

Am rămas singură-n lume,
Toţi din viaţă au plecat.
Pentru o bucată de pâine,
Am ieşit la cumpărat.

Nu mai am pe nimeni-nviaţă,
Am rămas cu Dumnezeu.
Doar vecinii mă ajută,
Dar nu-s acasă mereu.

Nu mă plâng şi nici nu plâng.
Ştiu că vine ziua mea.
Când din lume să mă duc,
Să fiu cu familia.

Anii iute au trecut,
Cu dureri şi fericire.
Zilnic în jurul meu văd,
Că mai există iubire.

Mulţumesc de ajutor,
Să nu-ţi pară rău de mine.
Ziua când de tot să mor,
Numai Dumnezeu o ţine!

Mai departe, s-o ajut,
Bătrânica îmi zâmbea,
Şi cum deloc nu a vrut,
La revedere-şi lua.

În magazin a intrat,
Cu un zâmbet mare, întins.
Eu pe margine-am rămas,
Cu sufletul foarte trist.

Mi-am dat încă o dată seama,
Ce greu e să fii bătrân.
Un suflet curat ca apa,
Demnitatea pe pământ!

DE
VALY PLUGAR ,7 IANUARIE 2014

Anunțuri