Într-o zi un profesor scoate o fată la tablă, iar fata se încurcă în nişte calcule simple.Profesorul îi spune,pe un ton aspru,mai aspru decât ar fi fost cazul,răstindu-se la ea:
-Bate bacul la uşă şi tu nu ştii nici măcar noţiunile  elementare..cum se poate aşa ceva, ce ai de gând să faci cu viitorul tău?
Fiind o fată foarte sensibilă,s-a simţit ..ca cel mai mizerabil om din lume…şi a început să plângă cu lacrimi amare.Surprins de lacrimile ei…îi spune:
-De ce plângi?lasă lacrimile, apucă-te de învăţat, ca să-ţi poţi crea un viitor, căci fără muncă, nimic nu se poate.
După ce se opreşte din plâns, fata-i spune:
-Ştiu că am multe lipsuri, că nu sunt încă pregătită, dar tonul pe care mi-aţi spus-o ,m-a făcut să mă simt cel mai prost om din lume!
Uităm de atâtea ori că unele vorbe taie sufletul ca un diamant,iar ca să corectăm o greşeală a unui om de lângă noi, indiferent cine e, trebuie să-i ştim sufletul, pentru că din dorinţa de a face un bine, de multe ori….mai tare rănim,uitând că sunt oameni cărora o vorbă bună ,spusă la momentul potrivit, îi face să zboare, iar alta..mai tare .. îi îngroapă!

DE
VALY PLUGAR,4 IANUARIE 2014lacrimi-71_6292c10303b0db

Anunțuri