De când fulgii de zăpadă,
Pe pământ,s-au aşezat.
Gerul, iernii, ca o pradă,
Sufletul, mi-a îngheţat.

Ninge în sufletul meu.
Cu fulgi mari, ameţitori!
Şi poartă numele tău,
Cu căldură şi fiori!

Un şirag de perle albe,
Ce -mi conjoară inima.
Petale de flori ,de dalbe,
După tine suspina.

Şi în suflet, iar mă ninge.
Fulgii,albi,fulgii de nea.
Dorul,din suflet,îmi stinge,
Că mă arde inima.

Arde inima în pară.
De dor ,greu, şi de iubire
Fulgii,iar, o să apară,
Si sting dorul,Avatar-zapada de la tine!

Din omătul nemuririi,
Iarna,grea, casă îşi face.
Dar în cămara iubirii,
Câte un fulg, de nea, mai zace.

Întind mâna ca să-l prind.
Dar renunţ, că se topeşte.
în cămară-l las mai mult,
Până gheaţa o topeşte!

Să-ţi sărute ochii calzi.
Cu buzele moi,dar reci.
În iubire să te scalzi,
Niciodată, să nu pleci!

DE
VALY PLUGAR 7 DECEMBRIE 2014

Anunțuri