O frunză,1 de vie,legănată, uşor, de adierea vântului..nu voia să ajungă la pământ;simţea că odată căzută,nu va mai fi, nimic!Oare nu-i aşa şi cu noi, oamenii, când ne lăsăm doborâţi de tristeţe?!
Nu lăsa tristeţea să prindă rădăcină în sufletul tău…chiar dacă azi..e marţi;există , întotdeauna,un imens ocean, numit ..oceanul fericirii;scaldă-te în el, fără teama de a te îneca, că numai el te poate spăla de durere şi supărări, de vorbe care te-au rănit,de vorbe ,care te-au judecat!Dacă, totuşi,apa prea adâncă…a fericirii, te sperie,fă-ţi din iubirea oamenilor, de lângă tine,o barcă,care să plutească lin şi uşor…toată viaţa!
Să aveţi o zi în care frumuseţea vieţii, izvorâtă, de atâtea ori, din durere, să fie….oceanul, imens, al fericirii, iubirii şi zâmbetului, împletite cu o sănătate de fier!
Cu respect şi consideraţie.Valy Plugar

Anunțuri