Codrule bătut de vânt.
Frunza-ţi cade la pământ.
Te bat ,rău, urgiile,
Pe mine gândurile.

ValuL iernii când se lasă,
Ţie creanga îţi îngheaţă.
Mie sufletul îmi arde,
Că ea-i plecată departe!

Când privighetoare-ţi cântă,
Pădurea rămâne mută.
Mie sufletul îmi plânge,
Când doru’ ei mă ajunge,.

Adus de foşnetul tău.
Ce mă mângâie mereu.
Vântul vieţii când mă bate,
Codrule, îmi eşti aproape.

Stropi de rouă, dimineaţa,
Mă îmbrăţişează viaţa.
Vântul frunza ţi-o adie,
Pe o creangă îi  veselie,

Cântă o pasăre măiastră,
Ne cântă iubirea noastră.
Codrule tu doar zâmbeşti,
Primăvara, înfloreşti!

Codrule la umbra ta,
O căsuţă mi-aş făcea,
Să îţi spun mii de poveşti,
Tu să-i spui că o iubesc.

Pe pământul plin de dor,
Omul este trecător.
Iubirea-l ţine în viaţă,
Pe tine a ta verdeaţă!

Toamna ,18025_292777237519501_387214827_nfrunza îngălbenită,
Nu plânge, că-i fericită.
Cade,lin,pământu-îmbracă,
Într-o haină de mătasă.

Unde eu şi zâna mea,
Ne vom înveli cu ea.
Cu tulpina îmbrăţişaţi,
De dragoste însetaţi!

Printre frunze,chipul ei,
Mă aprinde în scântei.
Ţie-ţi zâmbeşte o rază,
Mie ea, că-mi este dragă!

Codrule vreau să-ţi mai spun,
Că azi îmi iau rămas bun.
Că tu eşti nemuritor,
Pe când eu sunt, trecător!

DE
VALY PLUGAR 20 NOIEMBRIE 2014

Anunțuri