El inginer, EA muncitoare, într-o societate comercială, cu preponderent feminin.
Era un om bun, iubit şi respectat de toţi subalternii.
Singurul lucru urât din viaţa, lui, era căsătoria cu o femeie care-l înşela mereu dar de dragul fetiţei, de 5 anişori, pe care o aveau, o ierta întotdeauna;acestea erau bârfele care circulau zilnic, împreună cu apelativul…e bun dar prost!
Într-o zi se opreşte lângă maşina EI,dându-i ceva explicaţii tehnologice,fata îl asculta ,ţinând capul în pământ.
-Nu trebuie să ţii capul în jos când vorbesc cu tine..e firesc să te uiţi în ochii celui cu care vorbeşti, chiar dacă ţi-e şef, îi spune el..zâmbind.
EA ridică capul  şi ochii li s-au întâlnit pentru ..prima dată-colegele ei o flatau , de multe ori spunându-i că ochii ei ar putea să scoată din minţi şi un ..înger-.privirea ei i-a produs mii de fluturi în stomac, aproape că nu mai ştia ce să-i spună, despre problema tehnologică, pentru care s-a oprit .
Vizitele ,lui, au început să devină tot mai dese, căutând..motive de tehnologie..iar bârfele au început să apară.O colegă,care era cea mai veche, îi spune…sigur s-a îndrăgostit de tine, te place, pentru că de când îl ştiu nu s-a oprit la nimeni, niciodată, aşa de des.Fata a zâmbit, dar în inima ei ştia că-i adevărat, pentru că focul a cuprins şi inima ei nu numai ai lui.Se plăceau, se iubeau, dar o dragoste, mută, platonică.
Sfârşit de an….firma organizează o petrecere, de zile mari, în care toţi angajaţii au fost învitaţi, cu o condiţie, foarte strictă:fiecare va veni fără partenerul de viaţă!
A sosit ziua, atât de mult aşteptată..iar toată lumea a acceptat regula impusă.
Îmbrăcată într-o rochie albă, care i se potrivea ca o mănuşă, arăta ca un înger.era admirată atât de femei cât şi de bărbaţi.
El o învită la dans,pe o muzică care vorbea ,doar, despre tainile …dragostei!Pierduţi îm mirajul ei,îi fură un sărut, spunându-i:te iubesc, eşti viaţa mea, nu-ţi cer nimic,doar clipele în care te văd,mă fac cel mai fericit om din lume;poate e destinul nostru să trăim această frumoasă dragoste, platonică!
-Nu mai spune nimic,doar ia-ţi sărutul înapoi….mă faci să plâng,în clipa când ,normal, aş muri de fericire!
Au petrecut momente superbe împreună,iar sărutul , primul lor sărut…le-a ars inima.!
Dragostea lor platonică a durat un an şi ceva de zile, când într-o zi el îi spune:
-Tu ştii cum este viaţa mea reală…voi divorţa, că m-am săturat de escapadele ei, iar mai nou şi fetiţa nu o mai suportă.
-să nu divorţezi niciodată pentru mine, că nu aş suporta să trăiesc cu aşa ceva, iar fata are nevoie de dragostea mamei;mai dăţi-vă o şansă, pentru copil,cine ştie..poate va fi bine.
Cum el Insista cu divorţul şi spera să se mute cu ea….într-o zi, spre surprinderea lui,găseşte în birou doar cererea.ei, de lichidare,cerută la zi,adusă de o colegă!
Cerul s-a prăbuşit peste el şi cum ea nu mai dădea nici un semn de viaţă, a început să o caute, disperat.Fata stătea la o mătuşă , iar mătuşa i-a spus că a plecat,înapoi, în oraşul natal.O cauta, pierdut, peste tot, dar primea răspuns că este tot în alt loc…la un moment dat că a plecat afară, dar nimeni nu ştie unde.
L-a cuprins disperarea, a plâns mult, pentru ea, aşteptând un semn, care nu a venit niciodată.
La vreo doi ani de la aceste întâmplări…el se plimba cu fetiţa ,de mână…prin parc.La un moment dat, fetiţa îi spune:
-Tati, tati..uite la tanti aceea cu bebe mic,seamănă cu pozele  pe care le  ţii tu în calculator şi care  ne  plac aşa de mult.Întoarce capul…şi o vede.Stătea pe o bancă şi se juca cu un bebeluş de vreun an  de zile.Cerul ..i-a zâmbit când a văzut-o..Se apropie de ea,o priveşte cu toată planeta…soare,spunându-i:
-Chiar dacă ai fugit de mine, destinul,iar, mi te-a scos în cale..poate asta-i soarta noastră blestemată, să ne tot întâlnim şi să ne despărţim!
A fost rândul ei să fie ..arsă de …soarele dogoritor, de vară!
-A trebuit să fug de tine, pentru că era lucrul cel mai bun pe care-l puteam face pentru familia ta;ce fetiţă frumoasă, ai..sper că, azi, eşti fericit!
-Fericit?Da,….ce băieţel frumos ai….până la urmă ţi-ai aranjat viaţa, sper să fii fericită lângă soţul tău.
Ea zâmbeşte,,,,,dintr-o dată se apropie o femeie  şi luând copilaşul în braţe, o întreabă dacă a fost cuminte,apoi privind la el, rămâne foarte surprinsă,spunând:
-Soră, acesta nu-i bărbatul din pozele pe care le ţii în calculator, şi pe care-l iubeşti atât de mult?!
Ea îi făcea semne, disperată, să tacă…dar porumbelul îşi luase deja zborul.
Marea a devenit dintr-o dată….oceanul fericirii, pentru el şi fără să mai aştepte altă replică a ei, îi spune:
-Nu s-a schimbat nimic între noi….doar timpul;te iubesc, sunt un om liber, divorţat,,,de dragul fetiţei, că prea şi-a bătut joc de ea ,ca mamă;iar eu am nevoie de tine, iar fetiţa, mea ,de o mamă, pe care o place din pozele..din calculator.Sora ta te-a dat de gol că mă iubeşti şi aplecându-se asupra ei, o sărută, neţinând cont de lumea din jur!
Prin inima fetei dansau scântei jucăuşe, stropite  cu parfum de magnolii!
-Azi pot să-ţi spun că nu-mi pare rău pentru ceea ce-am făcut, dar sunt fericită că mă iubeşti, la fel, şi că nu m-ai uitat, aşa cum nici eu nu te-am uitat;n-am mai sperat ,niciodată, că am să fiu cu tine, dar văd că destinul a hotărât, altceva!
S-au căsătorit, iar din dragoste alor a venit pe lume  o fetiţă, care azi are 3 anişori!Le iubeşte enorm pe amândouă, şi fata lui, spunându-i mamă, iar mama ei adevărată, nu a mai cautat-o sau sunat-o, niciodată!El e cel mai fericit om din lume,firesc, udând zilnic cele mai frumoase flori, din viaţa lui!shelovesyou_by_comptine_damour
O dragoste platonică, s-a transformat în una consumată, pentru că atunci când doi oameni se iubesc cu adevărat, Dumnezeu le zâmbeşte!

DE
VALY PLUGAR 20 NOIEMBRIE 2014

Anunțuri