Viaţa-i un tren în mişcare.
Care trece printre munţi.
Printre nori şi printre soare,
Trenul trebuie condus!

Printre stânci ,printre tuneluri.
Trenul trebuie condus.
Chiar de are multe ţeluri,
Tot la capăt a ajuns.

Uneori e o haltă-n care,
Trenul face un popas.
Tu aştepţi ca să coboare,
Cineva predestinat!

Fluieră şi se grăbeşte,
Peronul rămâne gol.
Iar în urma lui priveşte,
Doar speranţe care mor!

Când să urce-un călător,
Să ai un tovarăş drag.
El plânge de pe peron,
Că trenul iar l-a scăpat!index

Te grăbeşti,dar nu ştii unde!
Ai da bice peste el.
Dar o dată când ajunge,
Nimic nu este la fel.

Ai visat şi ai sperat,
Lăsând trenul în mişcare.
Dar când roata s-a blocat,
Rugineşte şi apoi moare!

Vrei să dai din viaţă clipe.
Să întorci timpul înapoi.
Printre lacrimi, printre vise,
A fost rupt de vânt şi ploi!

DE
VALY PLUGAR ,14 NOIEMBRIE 2014

Anunțuri