Ascult  timpul cum vine şi se duce.
Lăsând în urma lui,atâtea amintiri.
O frunză,aurie, plânge,
Că ar mai sta,sorbită de priviri!

Frunză frumoasă aurie,
M-au ruginit anii de dor.
Spune-i că o aşttoamna-iubirii_a19e4427e33e64ept să vie,
Să-mi stingă, focul cel mistuitor!

Ce arde lin şi mocnit.
Sântei, dansând,în jurul lui.
O iubire fără de sfârşit,
Din frunza,ruginită, a codrului!

Tu cazi şi în mătase îmbraci pământul.
Eu aştept,în suflet,primăvara.
Un vânt călduţ îmi este gândul,
Iar ea îmi este veşnic vara!

Şi amândoi de vom ajunge,
Pe un pat făcut din frunza ta.
Ne vei încălzi, învelindu-ne,
Stropiţi,uşor, cu roua ta.

Dintr-un colţ de cer adus de vânt,
Coboară lin şi zâmbitor.
O frunză, toamna, la pământ,
Şi-mi aduce al ei dor!

E toamnă şi frunza îmi şopteşte,
Printre auriul ei misterios.
Că fata care mă iubeşte,
E tot ce am în viaţă mai frumos!

Când rătăcesc printre frunze,
Mângâiat de a lor parfum.
Ce uşor mă pierd în vise,
Când tu-mi eşti capăt de drum!

DE
VALY PLUGAR 13 NOIEMBRIE 2014

Anunțuri