În stropii de ploaie,aş vrea să mă ascund.
Cerul, cu mâna să-l ating.
O ploaie de iubire, să cadă pe pământ,
Şi fericirea-n braţe să o strâng!

O lacrimă, de-a lui Dumnezeu,
Să picure, lin, în sufletul meu.
Potop de iubire, din cerul înalt,
Prin magia ploii, pe pământ să cad’.

Mă ascund,în stropii mici de ploaie,
Suav, doar dragostea-i înmoaie.
O picătură din lacrima iubirii,
Să topească răul, din drumul fericirii.

Un bob de rouă să fiu pe faţa ta,
Rostogolindu-se, să-ţi atingă inima.
Un fulger de lumină, în sufletul tău,
În care sălaş are, doar numele meu!

De se rupe cerul,pământu-i prea plin,
De lacrimi, venite,din durere şi venin.
Îmbracă-ne,Doamne,într-un nor alb gândul,
Iar ploaia de iubire, să termine plânsul!

Prin ploi divine, pământul înfloreşte,
Hrănit, cu dragoste şi dor!
Omul, prea mult pătimeşte,
Când prea uşor,visele îi mor!

Ploaia să plângă ca un dor,
Numele să ţi-l scriu, pe un alb nor.
O stea să strălucească între stele,
Noi să scrim,povestea vieţii mele!

DE
VALY PLUGAR 17 OCTOMBRIE 2014tumblr_lyes28yeqy1qavbqfo1_500

Anunțuri