În viaţa mea, pe drumul meu,
Mă apucă un dor ca din senin.
Un dor nebun de zâmbetul tău,
O floare,ruptă, din raiul divin!

Îţi văd pe faţă acel zâmbet,
Şi ochii, dragostei, privind asupra mea.
Şoapte de iubire, în note de cântec,
În care fericirea, ne îmbrăţişa!

În braţe mă strângeai,cu dragoste şi dor.
Eu, te sufocam cu sărutări.
Când mă priveai,îmi venea să mor,
De atâta strălucire, ca roua în zori!

Aş vrea o clipă să te văd,
Răsărită-n flori de primăvară!
În oceanul, fericirii, să mă pierd.
Dar născuţi,amândoi, a doua oară!

Oricâte lacrime îmi curg şi inima mă doare,
Eu tot la tine mă gândesc.
O amintire ,care moarte n-are,
Şi care m-a învăţat cum să trăiesc!

Aş fi vrut, prin viaţă, amândoi,
Să îmbătrânim, ţinându-ne de mână!
Udaţi de rouă,în lanul te trifoi,
S-auzim, cum zorii, noi, răsună!

N-ai vrut să pleci, dar cerul te-a chemat!
De-acolo zâmbeşti, celei ce ţi-a luat locul!
Ştii, că niciodată n-am uitat,
Că ai fost şi îmi eşti norocul!

DE
VALY PLUGAR 2 OCTOMBRIE 2014203

Anunțuri