Zi superbă de iarnă!Ningea, ca în poveşti, cu fulgi catifelaţi şi moi, care îndemna toată lumea la o bătaie, cu bulgări de zăpadă.Era pauza mare şi bulgării de zăpadă, erau aruncaţi, în toate direcţiile.Pe coridor, privea pe geam, zâmbind în băiat din clasa a 12 a ,care nu participa ..la dansul zăpezii.Dintr-o dată, sare ca muşcat de şarpe,simţinând ceva rece, la spate.Se întoarce, brusc, iar o fată, tot de a 12 a ,dar din altă clasă, îl privea, răzând în hohote de sperietura lui.
-De ce nu partcipi şi tu la bătaia ,cu zăpadă,îl intreabă fata?
-Dar tu ce faci..mă urmăreşti, cumva, întreabă, el?
-Da, te deranjează?
-Nu, dar sunt surprins, totuşi…să nu crezi că nu ţi-am văzut privirile, pe care mi le-arunci.de ce mă mă priveşti, cu privirea aceea care spune multe.?
-Pentru că inima, se reflectă în ochii mei, spune râzând, fata.Te invit după ore la o plimbare, ce zici?
-Nu te gândeşti că poate am iubită şi nu pot…
-Nu mai ai pe nimeni,crezi că dacă mai aveai, te-aş mai fi invitat?
Au ieşit la plimbare, după ore, iar fata care-l plăcea mai de mult,era tare fericită.El se abţinea, nu de mult fusese părăsit de o fată care o plăcea, pentru cel mai bun prieten al său.
Pauzele şi le petreceau împreună iar întâlnirile dintre ei erau tot mai dese, dar singura care făcea declaraţii, era doar ..ea, el, mereu se abţinea.
-Te iubesc de foarte mult timp, dar tu erai cu alta şi nu m-am băgat peste voi, aş fi aşa de fericită dacă te-aş face să o uiţi şi să mă iubeşti pe mine,spune ,fata, într-o zi.
-Nu vreau să mai învestesc sentimente, în nimeni, pentru că oricum în toamnă plec în armată şi sigur nu mă vei aştepta.Şi încă nu sunt sigur dacă te iubesc cu adevărat;îmi place compania ta, dar sunt foarte confuz.
Fata s-a întristat şi privindu-l cu ochi umezi, spune:
-Te aştept şi o viaţă dacă trebuie , pentru că eşti o parte din sufletul meu ,iar eu..fără suflet, nu pot trăi.
Îl iubea sincer, când era cu el, era fercită ,când nu-l vedea, clasa a 12 se terminase, suferea, fiindu-i dor de el.
Printre nori şi ploaie, fără să-şi clarifice sentimentele ..a sosit ziua plecarii în armată.Fata plângea , pe peronul gării, de ţi se rupea inima, de mila ei, dar el, privind-o, simplu, îi spune:
-Asta va fi piatra de încercare, s-ar putea să-mi dau seama că te iubesc şi eu, sau nu,dar tot atât de bine, tu te poţi mărită şi totul rămâne doar o amintire!
Într-o etapă din viaţa nouă, printre scrisorile ,de dragoste, primite de la ea şi superbele poze în care ea-l privea cu cea mai pură dragoste din lume, şi-a dat seama că o iubeşte şi doar ea îl poate face fericit.
Dar nu şi-a dat pe faţă sentimentele, aşteptând prima permisie.
La prima permisie, târziu, la 5 luni de la încorporare..merge plin de dragoste la ea să-i declare sentimentele ..când colo, ea îi face cunoştinţă cu noul iubit, spunându-i că peste 2 luni are nunta.Cerul s-a prăbuşit peste el, dar a tăcut simţinând că a pierdut-o, numai din vina lui.
-Mi-ai promis că mă aştepţi…de ce nu ai mai avut răbdare?
-Scrisorile tale sunt scrisori care le scrie cineva la sora lui, nu la iubita lui…am aşteptat prea mult, dar în zadar.S-au îmbrăţişat, urându-şi ,reciproc, fericire în viaţă şi el s-a întors, plin de amărăciune, la unitate.
Primeşte învitaţia la nuntă şi i se spune să confirme prezenţa sau nu.Căpătând acordul comandantului de pluton,confirmă prezenţa la nunta…iubitei lui.
Merge, în haine militare, acasă la ea, plin de nelinişte, să o vadă mireasă….acasă doar ea…şi viitorul mire.
-Deci ai venit,atunci simţi şi tu ceva pentru mine…fă cunoştinţă cu iubitul unei prietene ale mele care a jucat ..rolul de mire, iar din altă cameră, iese iubita acelui băiat,râzând, toţi ,3 în hohote.El se uita nedumerit la ei şi atunci şi-a dat seama că totul  era o farsă,ca să-i pună sentimentele la încercare.Puţin supărat, dar cu inima bătându-i de fericire, îi spune:
-Iubito, un militar din armata română s-a îndrăgostit de tine, te iubeşte foarte mult şi după armată, vrea să devii soţia lui!
-Cine-i , norocosul, intreabă,ea, privindu-l…cu scântei în ochi.
-Se prezintă….milităreşte, spunându-i la urmă că.. serveşte patria, iar din dragoste faţă de patrie ,trebuie să o sărute că altfel ţara rămâne fără un oştean, la paza ei.Ea iubind aşa de mult…patria, se lasă sărutată, fericită că iubitul ei şi-a declarat, în sfârşit, dragostea pentru ea!
După armată s-au căsătorit, iar luna trecută au avut nunta singurului băiat, care a venit pe lume, din dragoste lor!
Din când în când ,485_1 eu îi mai spun, mai în glumă mai în serios:
-Fraiere..îţi dai seama ce ai fi pierdut dacă se mărita cu altul!Iar el, îmi dă dreptate, întotdeauna, iar ea….doar râde, ca de obicei, în hohote!

DE
VALY PLUGAR 2 OCTOMBRIE 2014

Anunțuri